În a doua jumătate a lunii mai se înființează cultura de bame

bame curatate
Foto: arhiva Practic Idei

ing. chimist Margareta Iacob, Timișoara

Stimată redacție,
Deoarece clima din țara noastră dă semne că se încălzește din ce în ce mai mult, am putea încerca și noi să cultivăm mai mult bame.
Bama (Hibiscus esculentus) face parte din familia Malvaceae și este originară din Asia (India, Birmania, Vietnam) și Asia Mică. Este o specie legumicolă cultivată de către egipteni și chinezi din timpuri imemoriale (200 de ani înaintea erei noastre). În prezent se cultivă mai ales în locurile de origine și în sudul Europei (Grecia, Turcia, Italia) și mai puțin în Europa Centrală și de Nord. La noi este mai des întâlnită în zonele din sudul țării și în vest.
Este o specie anuală cu tulpina dreaptă, puțin ramificată, de până la 50-150 cm înălțime, uneori pubescentă (cu perișori), de culoare verde sau roșcată. Frunzele sunt mari, pentalobate, au marginea serată, pețiolul lung (5-10 cm) și sunt, de asemene,a pubescente. Florile sunt solitare, mari, de culoare galben-mat, iar la bază sunt brun-violete. Caliciul este extern și are 4-9 foliole.
Fructele sunt capsule de aproximativ 5-25 cm lungime și au 5-10 muchii (în stare nematură sunt cărnoase, comestibile).
În fiecare capsulă se formeză 3-5 semințe, aproape sferice, de culoare cenușiu-verzuie, cu suprafața granuloasă și care pot fi utilizate timp de 4-5 ani la rând, deoarece în această perioadă își păstează puterea germinativă.
Bamele sunt foarte pre­tențioase la căldură, temperatura optimă pentru fructificare și creștere fiind de 28-35 grade Celsius.
Cresc bine pe un teren adăpostit și necesită sol mediu, dar bine aprovizionat cu elemente nutritive și irigare. Cultura se înființează prin semănat în tren fertilizat în decada a doua a lunii mai, în rânduri (distanța între rânduri este de 70 cm) și la o adâncime de 3-4 cm. Cantitatea de sămânță necesară pentru un hectar este de 50-60 kg.
După răsărire, plantele se răresc și se lasă o distanță de 20 cm între plante la soiurile pitice și 30 cm la cele înalte. Se execută prașile repetate între rânduri. Irigarea se practică în normă mijlocie (300-350 mc/ha).
În momentul înfloririi se recomandă a se face încă o fertilizare cu 50-60 g azot, 80-100 kg fosfor și 50 kg postasiu la hectar.
Recoltarea capsulelor se face atunci când sunt tinere, fără tendința de lignificare, în mod eșalonat, pe măsura formării lor.
Fructele tinere se deosebesc de bobocii florali, având deja muchii evidente. Perioada de vegetație este în general de 130-135 zile iar producția poate ajunge de 5-10 t/ha.
Soiurile cultivate sunt în funcție de talie catalogate în pitice, medii și înalte. Dintre cele de care m-am informat, vă prezint 3:
1. Clemson spineless (fără țepi) este un soi pitic, înălțimea plantei este de 35-40 cm culoarea tulpinii este verde sau verde-violacee. Capsulele la maturitatea de consum sunt conice sau cilindrice cu vârful conic, nu au țepi și au o lungime de 2-7 cm și greutatea de 0,8-1,7 g. Culoarea fructelor este verde. Planta e mai puțin pretențioasă la căldură.
2. Sultanine este un soi mediu, înălțimea plantei este de 80-100 cm, tulpina are culoare verde sau verde-violacee. Capsulele sunt conice sau cilindrice cu vârful conic-muchiat, au țepi (perișori aspri) și o lungime de cam 2-6 cm, iar greutatea este de 1-1,7 g. Culoarea capsulelor este verde închis.
3. Dwarf Long este un soi înalt de 160-200 cm, cu tulpina colorată într-un verde deschis. Capsulele sunt conice sau cilindrice cu vârful muchiat, au perișori fini (fără țepi), o lungime de 2-9 cm și greutatea de aproximativ 1-1,7 g. Culoarea capsulelor este verde-deschis.
Bamele sunt foarte bogate în vitamine (mai ales C), și săruri minerale. Toate cele bune și recolte bogate!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *