În Delta Dunării sunt peisaje pe care le-ai tot admira

Delta Dunarii
Foto: Mihai Dincă

Mihai Dincă, București

Dragi prieteni,
Delta Dunării este o zonă impresionantă și ca suprafață, însumează 3.446 kilometri pătrați, și ca frumusețe, ca număr de specii ocrotite, de aceea face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
În luna august am făcut o excursie în Deltă, în zona Sulina. Deoarece nu era prima excursie în zonă, ştiam cum trebuie să mă pregătesc. Nu sunt pescar așa cum ar crede toată lumea, doar mai sperii peştii din când în când, dar îmi place foarte mult apa, să mă plimb pe canalele mărginite de stuf, de copaci care se oglindesc în apă şi să admir natura.
Pregătirile le-am început cam cu o săptămână înainte. Am stabilit ruta până la Tulcea, pe autostrada Soarelui până la ieşirea spre Slobozia, apoi traversarea Dunării pe la Țăndărei pe pod, unde se achită o taxă de 9 lei pentru autovehicul. Am continuat drumul spre Tulcea, iar de aici, pe şoseaua de centură, ne-am îndreptat spre localitatea Nufărul. Aici se poate traversa brațul Sfântu Gheorghe către localitatea Partizani, pe malul sudic al brațului Sulina. În deltă este vital să dispui de o barcă cu motor, este singurul mijloc de deplasare în zonă. Există două variante, să vii cu barca proprie, cum este cazul meu, sau să închiriezi de la localnici.
În cazul în care plecați din Tulcea puteți ajunge în Sulina sau alte localități de pe acest traseu cu nave de pasageri, există curse normale sau curse rapide, cu plecări de dimineața până seara, curse dus–întors.
Localnicii închiriază bărci cu motor doar persoanelor cunoscute și care posedă permis de navigator, dacă nu aveți acest permis este indicat să apelați la serviciile acestora. O barcă de trei persoane cu un motor de 8 cai putere poate costa între 100 şi 200 lei pe zi la care se mai adaugă carburantul.
Tot la capitolul pregătiri de plecare sunt incluse şi stabilirea traseului ce va fi urmat şi locul de popas peste noapte. Cazarea se poate face la pensiunile din deltă sau la localnici. De cele mai multe ori barca se închiriază chiar de la gazdă. Dacă ești pescar trebuie să îți pregăteşti sculele din timp şi să te asiguri că ai carnetul de pescar vizat la zi. Trebuie luată în calcul şi taxa ce se plăteste către ARBDD (Administrația Rezervației Biosferei Deltei Dunării) şi care se achită de obicei în Tulcea. La pregătirea bagajelor trebuie să pui pe listă şi repelent pentru țânțari, şapcă sau pălărie, cizme, pelerină de ploaie, rezerve de apă şi mâncare.
Odată ajunşi în localitatea Nufărul, am lăsat barca la apă chiar pe unde te îmbarci la bac să traversezi către Partizani. Am îmbarcat toate bagajele din maşină, pe care apoi am parcat-o într-o curte la cineva care să aibă grijă de ea şi remorca bărcii pe perioada vacanței. Am plecat către brațul Sulina cu destinația finală oraşul Sulina. Bineînțeles că aveam să ne mai abatem de la drum pentru câteva locuri frumoase. În dreptul localității Maliuc, pe partea stângă a canalului navigabil pleacă un canal ce ajunge la lacul Fortuna. Acesta se află la nord de Maliuc, are o apă limpede şi clară cât vezi cu ochii. Aici vin localnici şi turişti pentru sporturi nautice, pescuit, plajă şi scăldat. Împrejurimile sunt pline de pitoresc şi de o frumusețe rară. Este foarte important să cunoşti bine zona, canalele, pentru că altfel rişti să te pierzi, sunt canale multe ce se intersectează sau chiar se pot înfunda. Când vă poartă drumurile în zonă, vă sfătuiesc să întrebați localnicii dacă sunt canale închise sau pe care se lucrează.
Din lacul Fortuna am pornit pe canalul Şontea spre est, spre Mila 23, un sat pe Dunărea Veche, aşezat pe malul sudic. Plăcuța care anunță mijlocul localității încă mai are şi inscripțiile în limba rusă. Aici la mila 23 găsim o benzinărie-ponton, pe apă, înainte de pontonul principal cum am venit noi, iar în centru sunt câteva magazine generale şi vreo trei localuri. Aici puteți găsi cazare la localnici şi chiar puteți mânca la aceştia preparate din peşte aşa cum se fac tradițional. De aici avem acces uşor către canalul Stipoc şi vechea fermă piscicolă, lacul Ligheanca, canalul Eracle la nord, la vest avem canalul Şontea, canalul Olguța, la est avem lacul Trei Iezere, lacul Bogdaproste, iar la sud este canalul navigabil şi lacul Obretinul Mare.
La Mila 23 am făcut o realimentare cu carburant şi am plecat catre Sulina, pe Dunărea Veche. Următoarea localitate este Crişan, aşezată tot pe malul sudic al canalului. Am continuat drumul către Sulina unde avem un prieten la care ne-am cazat. Nu am mai oprit până la destinație. Sulina este un oraş destul de mic, cochet, care ascunde multe frumuseți, dar şi multe urme ale Epocii de Aur. Plaja este cu un nisip foarte fin, mare ca suprafață, iar adâncimea apei creşte lent, fiind indicată pentru copii sau cei care nu ştiu foarte bine să înoate. Accesul pe plajă se face pe un drum de aproximativ 800 metri, dar puteți lua şi un taxi contra unei sume de 1 leu. Pe plajă sunt câteva terase la care poți mânca destul de bine și rehidrata cu o bere sau o răcoritoare.
Barca am parcat-o la dana pilotinelor, şalupe care preiau şi ghidează marile nave la intrarea din mare în canalul Sulina. Străzile sunt paralele cu malul şi se numesc simplu strada întâi, a doua …până la a cincea. În Sulina este greu să găseşti un loc de parcare pentru barcă pe faleză. Aici sunt ancorate vaporaşele pentru plimbări care îşi aşteaptă turiştii, navele rapide ce fac curse Tulcea–Sulina şi invers, bărcile localnicilor şi ale pensiunilor din zonă. Când laşi barca parcată nu trebuie să lași rezervorul în interior, este tentant pentru hoți.
Din Sulina am vizitat farul vechi, pe malul nordic, la vedere, în aval de Sulina, lângă far este şi un canal care se varsă în mare, şi care are un curent destul de puternic. Aici, din neatenție, la plecare am atins cu elicea motorului o piatră mare, sub apă care nu se putea vedea, deci aveți grijă la anumite zone periculoase. Dacă nu vă pricepeți la condus ambarcațiunea, apelați la un localnic în acest sens, avantajul major ar fi că acesta cunoaşte foarte bine locurile şi sigur nu va avea probleme la drumul de întors.
Din Sulina se poate ajunge direct la Sfântu Gheorghe pe un canal Cordon Litoral, ce este paralel cu litoralul. Pe drumul către Sfântu Gheorghe, pe partea dreaptă, întâlnim lacurile Roşu şi Roşuleț, cu o cherhana vestită şi cu peisaje ce nu trebuie să le ratați dacă ajungeți prin zonă. De multe ori aici întâlniți şi câte un hotel plutitor unde poposesc turişti. Am întâlnit şi cai sălbatici şi cirezi de vite care cresc în semisălbăticie.
La Sfântu Gheorghe se pot vizita insulele Sahalinul Mic şi Sahalinul Mare şi golful format de acestea. Plaja de aici este frumoasă, mare şi cu nisip foarte fin. Des aici se pot observa stoluri întregi de păsări, ce se odihnesc liniştite pe maluri. Sunt destul de multe plase amplasate de pescari în zonă, şi trebuie să le evitați, se observă uşor datorită pet-urilor folosite pe post de geamanduri, de obicei câte patru în linie, iar cele din capete sunt mai mari. Mai bine să le evitați decât să vă chinuiți să desfaceți firele din jurul elicei, plus că de cele mai multe ori se termină şi cu tăierea plasei. În aceste zone trebuie să respectăm natura şi fauna, să evităm contaminarea naturii cu orice fel de deşeuri şi chiar prezența noastră, a turiştilor să nu devină un factor poluant şi de stres. Observarea faunei se face întotdeauna de la o distanță cât mai mare, un binoclu ne-ar fi de mare ajutor în acest sens.
Ne-am întors de la Sfântu Gheorghe la Sulina noaptea, când este mai răcoare, dar e plin de țânțari care atacau când încetineam sau ne opream. După orele 18–19 începeau să-şi facă simțită prezența aceste insecte, împotriva cărora am folosit sprayuri şi spirale antiinsecte. Hainele cu mâneci lungi și pantalonii sunt importante, atenție să nu fie subțiri, căci nu oferă nicio protecție. Pe timp de noapte, la deplasarea cu barca trebuie să fiți atenți la eventualele obiecte plutitoare de care v-ați putea lovi în mers (crengi, buşteni, animale care înoată, inclusiv alte bărci) şi să aveți o lumină în barcă, vizibilă din toate părțile. De preferat să evitați drumurile noaptea dacă nu cunoaşteți foarte bine ruta, pericolul rătăcirii este foarte mare, canalele semănând între ele, mai ales în condiții de vizibilitate slabă.
Pentru pescari, Delta Dunării este raiul pe pământ, peste tot sunt locuri minunate de întins undițele, peşte din belşug, doar localnicii se plâng că în ultimul timp capturile sunt tot mai mici. Din păcate, braconajul este o metodă de viață pentru unii, care nu înțeleg că doar respectând natura pot să-și asigure traiul pe termen îndelungat.
La drumul de întoarcere am plecat la 10 dimineața din Sulina, cu toate bagajele în barcă, spre Nufărul, unde ne aştepta maşina. Ne-am abătut pe la lacul Fortuna pentru o porție de scăldat şi pentru a revedea frumusețile din zonă. Oricât de mult ai sta în Deltă şi oricât de multe fotografii ai face, niciodată nu te saturi de imaginile pe care le întâlnești acolo.



One thought on “În Delta Dunării sunt peisaje pe care le-ai tot admira

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *