În martie, Baba Dochia își leapădă cojoacele

Foto: arhiva Practic Idei

Ioana Preda, Bucureşti

Dragii mei,
Vă scriu despre câteva dintre tradițiile lumii martie la noi în țară, pentru că, poate, nu le cunoaştem cu toții şi ar fi păcat să se piardă.
Baba Dochia, Mărțişorul
Ziua Babei Dochia cade întotdeauna de 1 Martie. Potrivit legendelor, Baba Dochia ar fi plecat pe munte cu caprele, nefiindu-i teamă de gerul şi zăpezile lui Martie. Dar Martie s-a răzbunat, dându-i ba zile călduroase, de Baba trebuia să-şi scoată coajoacele, ba zile foarte friguroase, în care biata de ea a degerat şi a împietrit. Nu întâmplător, tot Dochia se cheamă în tradiția românească şi fiica lui Decebal, care s-ar fi măritat cu împăratul Traian, cuceritorul Daciei. Baba Dochia, prima dintre cele 9 babe care reprezintă nouă zile, înseamnă începutul primăverii.
De 1 martie, fiecare îşi alege “baba”, adică alege una dintre cele opt zile care urmează, ca să ştie cum îi merge  tot anul: bine la vreme frumoasă şi rău la vreme rea. Tot în ziua de 1 martie, fetele obişnuiau să topească zăpadă şi să se spele cu acea apă, pentru a se face frumoase şi iubite. Credința în eficiența magică a acestei ape era atât de mare, încât pe vremuri ea era păstrată peste an, în butoaie. Mărțişorul este un obicei românesc străvechi, care se practică şi astăzi, nu numai la țară, ci şi în oraşele mari. Bărbații, în această zi, fac cadou fetelor şi femeilor mici podoabe prinse cu şnururi făcute din ață albă şi roşie. Este limpede faptul că această tradiție provine de la geto-daci, când mărțişorul, ca obiect, era probabil considerat talisman solar, ziua de 1 martie fiind o sărbătoare a venirii primăverii.
Zilele babei
Aceste zile sunt legate de 1 martie (Ziua Babei Dochia). După cum se spune că baba Dochia şi-a lepădat cele 9 sau 12 cojoace, zilele babei sunt 9 sau 12. Ele încep de regulă după 1 martie, dar, de la an la an, în funcție de vreme, pot fi şi înainte şi chiar mai târziu, până dincolo de jumătatea lui aprilie.
Dacă zilele babei cad înainte de 1 martie, de ziua Babei Dochia, primăvara va fi foarte caldă. Zilele schimbătoare care urmează după cele 9 zile ale babei (cele “nouă babe”) se numesc “împrumuturi”, prima zi împrumutată se cheamă Ziua Sturzului, a doua a Mierlei, a treia a Cocostârcului (deoarece în aceste zile se întorc păsările călătoare), iar cea de pe urmă este Ziua Mieilor, fiindcă în această perioadă încep să fie tăiați mieii.
Baba Dochia nu-şi schimbă niciodată năravul prost în privința vremii, zilele sale fiind urâte şi schimbătoare în fiecare an. Dar după babe vin Moşii sau Sfinții, tot în număr de nouă, cu zile frumoase şi liniştite.
Buna Vestire (25 martie)
Evangheliile ne spun că în luna a şasea îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate, Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, Iosif, iar numele ei era Maria.
Îngerul îi vorbeşte Mariei: “Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată că vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui, Iisus.
Acesta va fi mare şi Fiul Celui Prea Înalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, părintele său. Şi va împărăți peste casa lui Iacov în veci şi împărăția lui nu va avea sfârşit.”
Astfel, îngerul vesteşte naşterea Mântuitorului. Singura dorință a Mariei era să nu cadă în ispită, să nu păcătuiască. De aceea, a întrebat un singur lucru: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Şi răspunsul îngerului a sosit: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru acela şi sfântul care se va naşte din Tine Fiul Lui Dumnezeu se va chema.” Apoi îngerul îi cere Mariei încuviințarea sa. Iar ea răspunde: “Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău.” Grație acestor cuvinte are loc Întruparea. Spre deosebire deci de momentul Creației, când cuvântul Domnului a făcut lumea, la Buna Vestire, această minunată lucrare care este Întruparea Lui Dumnezeu s-a făcut prin asentimentul Fecioarei Maria.
Buna Vestire (Blagoviştenia) cade întotdeauna pe 25 martie. După credința celor mai mulți români, în special a celor din Moldova şi din Bucovina, este o sărbătoare tot aşa de mare ca şi Învierea sau Paştele. Dacă n-ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Paştele. Despre importanța acestor două sărbători ne vorbeşte următoarea poveste:
“Se zice că, într-un an, a picat Paştele în ziua de Buna Vestire. Preoții, după cum e datina, s-au sculat foarte de noapte şi, mergând la biserică, au început să citească Liturghia Paştilor, însă despre Buna Vestire n-au spus nimic. După ce au sfârşit rugăciunile Învierii, aşteptau acum să se facă ziuă. Aşteptau în zadar, căci ziua nu se mai făcea şi văzând ei asta, au început a se întreba: a cui să fie vina? Şi atunci şi-au adus aminte că fusese şi Buna Vestire şi că nu spusesreă rugăciunile cuvenite. Aşa că s-au apucat să spună rugăciunile de Buna Vestire şi îndată s-a ridicat întunericul, dar, când au ieşit din biserică, au văzut că soarele nu era la răsărit, ci în miezul zilei. De atunci, nu mai pică Paştele odată cu Buna Vestire, ci întotdeauna după.”
În această zi se afumă în jurul caselor, grădinilor, curților şi livezilor, pentru alungarea şerpilor şi omizilor. Acesta este singurul lucru admis pentru ziua de Buna Vestire.
Aerarea veşmintelor şi nunta urzicilor se fac, în unele părți, la Florii, iar în alte părți, de Buna Vestire. Tot acum trebuie să sosească şi rândunelele, fiindcă venirea lor se suprapune Bunei Vestiri, rândunelele sunt considerate păsări benefice şi aducătoare de noroc. Din acest motiv, se spune că aduce mare ghinion să strici cuibul unor rândunele sau să le omori. În această zi nimeni nu trebuie să caute gâlceavă, de asemenea nu se lucrează. Cât de mare e păcatul celui ce lucrează de Buna Vestire se cunoaşte şi din credința potrivit căreia, dacă cineva macină în ziua aceasta porumb, iar din mălai face mămăligă şi pe urmă o aruncă în apă, nici peştii nu o vor mânca. Iar dacă presară mălaiul pe vreun pom, pomul respectiv nu va mai face poame în anul acela.
Se mai zice că dacă o găină, gâscă sau rață ouă în ziua de Buna Vestire, ouăle nu sunt bune de pus sub cloşcă, “pentru că nu ies pui cumsecade dintr-însele.” În ziua de Buna Vestire se dezleagă peştele pentru mâncare.
Stupii care nu fuseseră scoşi de Alexii (17 martie) trebuiau scoşi astăzi, dar înainte era pus să umble în jurul lor un copil mic, în pielea goală, cu o lumânare aprinsă de la biserică, pentru ca albinelor să le meargă bine. Femeile făceau în dimineața acestei zile un foc în ogradă şi puneau în fața uşii pâine, sare şi apă, “ca să se încălzească, să mănânce şi să bea îngerii.”
Pâinea şi sarea sunt date mai apoi de pomană. Tot femeile strângeau în această zi ultimele urme de omăt, şi păstrau apa aceasta ca fiind bună pentru dureri de cap.
Puteți vedea, dragi cititori, câte sărbători și legende frumoase se găsesc în tradiția română. Deși acum copiii au acces la internet și la jocuri câte și mai câte, mă bucură să văd că mulți dintre ei mai poartă încă mărțișoare.
O primăvară frumoasă!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *