În martie, când au 10-15 cm, mut daliile în grădină

flori rosii
Foto: Cristina Popa

Cristina Popa, Ploieşti, jud. Prahova

Stimată redacție, Vă împărtăşesc din experiența mea legată de cultura plantelor. În ultima decadă a lunii februarie reiau udatul la achimenes, zephirantes (brânduşe de ghiveci), amaryllis şi cale şi tot atunci le şi răresc dacă este cazul. Începând cu luna mai, mă bucur de frumusețea acestor flori. La amaryllis am observat un lucru interesant şi anume că, indiferent de perioada de repunere în vegetație, ei înfloresc eşalonat în diferite culori şi anume: primul înfloreşte cel roşu, urmat de cel roşu cu alb şi ultimul cel alb. Tot spre sfârşitul lunii tund a doua oară trandafirii japonezi, după tăierea efectuată în toamnă, şi pun la încolțit tuberculii de dalii. Pe aceştia din urmă îi pun în vase nu prea adânci, unul lângă altul, pentru a nu ocupa mult spațiu şi îi acopăr cu turbă cât să acopere 1-2 cm baza coletului. Le ud puțin şi le țin la o temperatură de 18-20 grade Celsius, iar când încep să le apară mugurii (după 10-14 zile) le aşez într-un loc luminos. Cantitatea de apă o măresc în funcție de dezvoltarea plantei, altfel există riscul ca acesta să putrezească. Când plantele ajung la 10-15 cm, le mut în grădină, de obicei la sfârşitul lunii martie începutul lunii aprilie, la o adâncime puțin mai mare decât au fost în ghiveci, având grijă să nu rup rădăcinile formate. Tasez bine pământul care a fost îngrăşat din toamnă cu gunoi bine descompus şi le ud puțin, după care presar var nestins în jurul fiecărei dalii pentru a le feri de melci. La începutul lunii mai, apar primele flori care țin până la prima brumă, cu condiția ca florile trecute să fie îndepărtate cu regularitate pentru a stimula formarea de noi boboci. Tot la sfârşitul lunii februarie fac primele însămânțări pentru a avea flori timpurii. Semăn lobelia, crăița, salvia, petunii. Dintre acestea, lobelia o semăn în pahare de unică folosință, deoarece se repică mai greu. O semăn mai rar şi nu acopăr semințele, deoarece acestea germinează la lumină. Foarte important la aceste plante este amestecul de pământ. Acesta nu trebuie să fie prea afânat pentru că la transplantarea în grădină rădăcinile care sunt foarte firave se scutură uşor şi se prind mai greu, şi un astfel de pământ se şi duce foarte uşor de pe rădăcini la fiecare udare. De altfel, lobelia se mulțumeşte cu un pământ normal de grădină. Răsadurile de 5-8 cm înălțime le plantez în grădină în a doua jumătate a lunii mai, începutul lunii iunie, într-un loc însorit până la semiumbrit, la 15 cm distanță între plante, şi acestea mă încântă cu florile lor albastre până la prima brumă. În speranța că sfaturile mele vă vor fi de folos, închei dorindu-vă o primăvară frumoasă, plină de flori şi bucurii!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *