În plină iarnă, am plecat în Egipt, pentru istoria și plaja lui

szasz vacanta 2Ioana Szasz, Sf. Gheorghe, jud. Covasna

Dragă redacție,
Voi povesti despre vacanța de iarnă din 2008, deoarece pentru mine a fost foarte frumoasă, iar anul trecut nu am mai plecat iarna nicăieri.
Pentru mine aniversarea de 60 de ani a fost la fel de importantă ca și cea de 30, 40 și 50 de ani. Atâta doar că atunci când aveam 30 sau 40 de ani nici nu visam că mi-aș putea sărbători ziua de naștere în Egipt. În 2007 însă, i-am propus soțului meu să mergem în această țară în anul următor de ziua mea, el a fost de acord, așa că am început să economisim bani în acest scop. Am ales Egiptul fascinată fiind de istoria lui, dar și pentru faptul că era singura țară în care puteam merge să facem baie și plajă în plină iarnă la un preț convenabil.
Egiptul este situat în nord-estul Africii și se învecinează la nord cu Marea Mediterană, la nord-est cu Israel, la est cu Marea Roșie, la sud cu Sudan și la vest cu Libia. În partea vestică a Egiptului se află Deșertul Libian, care ocupă două treimi din teritoriul țării, iar partea estică este alcătuită din munți așezați paralel cu țărmul Mării Roșii și de Deșertul Arabic care se întinde și în peninsula Sinai. Între deșert și țărmul muntos al Mării Roșii curge Nilul, care străbate întreg teritoriul.
Zborul între București și Hurghada durează aproximativ 3 ore. Stațiunea aceasta, situată pe țărmul Mării Roșii, la 500 km sud-est de capitala Cairo, este cea mai mare și una dintre cele mai frumoase ale Egiptului. Marea este mărginită de plaje acoperite cu nisip fin.
Noi am ales ca destinație hotelul Arabella care este construit în stil nubian, situat pe plajă la o distanță de 3 km de centrul orașului Hurghada. Hotelul are doar două și trei nivele, fiind construit pe orizontală, având mai multe corpuri. Regimul de masă era all inclusive și consta în cele trei mese principale tip bufet suedez, iar în timpul zilei puteam consuma după voie gustări, înghețată, cafea, ceai, băuturi alcoolice și răcoritoare. Hotelul are două piscine, una fiind și pentru copii, iar șezlongurile, umbrelele și prosoapele erau gratuite atât la piscină cât și la mare. În fiecare seară era program de varietăți gratuit. În hotel era o curățenie exemplară. Zilnic se spălau și se ștergeau chiar și clanțele ușilor, se schimba lenjeria, patul era foarte frumos aranjat, pijamalele împăturite „artistic“, iar din prosoape ori cearșaf femeia de serviciu făcea fel de fel de figurine.
Am ajuns în Hurgada în seara zilei de 20 februarie, iar pe 22 era ziua mea de naștere. În acea zi, când am venit de la plajă, patul arăta ca în fotografia anexată. În cameră am găsit un plic ce-mi era adresat, felicitându-mă de ziua mea și scriindu-mi să fiu atentă seara la restaurant că mi se va pregăti o surpriză. Chiar și dacă nu se întâmpla nimic seara, surpriza era suficientă. Nu credeam că țin evidența zilelor de naștere ale turiștilor, nimeni nu-mi povestise de o aniversare similară. Seara, la masă, m-am dus cu plicul în mână, că altfel nu avea cum să mă recunoască. La intrare, ne-a întâmpinat șeful restaurantului, care mi-a spus în engleză “La mulți ani!”, ne-a întrebat câte persoane suntem și ne-a condus la o masă amenajată festiv pentru două persoane, ne-a întrebat ce bem, apoi a transmis unui chelner să ne aducă ce am dorit, ne-a urat poftă bună și a plecat. După jumătate de oră, în restaurant era zarvă mare: ocolind toată încăperea, șeful restaurantului cu un platou cu tort pe cap, venea urmat de 7-8 chelneri. Aceștia cântau muzică africană, bătând ritmul în același timp, unul într-o tobă mică, iar ceilalți în niște discuri speciale asemănătoare capacelor de oale. Soțul meu m-a întrebat dacă vin cumva la noi, iar eu am spus că sigur nu. Dar după 5-6 minute s-au oprit la masa noastră continuând să cânte și să danseze. Șeful restaurantului m-a invitat apoi să mă ridic să dansez cu ei, apoi l-au invitat și pe soțul meu și ne-au lăsat doar pe noi doi să dansăm câteva minute, ei continuând să cânte. Apoi a pus tortul pe masă și l-am tăiat cum se taie tortul miresei, cu deosebirea că tortul meu era mult mai mic, neavând sens să fie mare pentru două persoane. În tot acest timp, turiștii de la celelalte mese erau cu fețele întoarse spre masa noastră. Șeful restaurantului le-a spus să-mi ureze “La mulți ani!” în engleză, în germană, în franceză, în rusă și în arabă. După aceea toată lumea a aplaudat, iar eu mă simțeam în al noulea cer. În aceeași seară au mai fost încă doi sărbătoriți, începuseră însă cu mine, eu având cei mai mulți ani. A fost fantastic. Pe lângă toate astea, era prima dată când pe 22 februarie, de ziua mea făcusem plajă, baie în mare, iar în jurul hotelului și pe alei erau multe flori.
Într-o zi am făcut o excursie cu vaporul cu baza de sticlă, admirând lumea mirifică a mării. Am mers într-o zonă unde apa nu era adâncă, iar vaporul mergând aproape de fundul mării, am admirat coralii și peștii într-o mare varietate de culori și forme.
A fost superb! Mi-a rămas vie în memorie imaginea acelei săptămâni de vis. Îmi pare bine că am ales să-mi sărbătoresc împlinirea celor 60 de ani pe țărmul Mării Roșii. Mă bucur că am avut curajul să-mi doresc și că am făcut tot posibilul, aceasta însemnând economii în decursul unui an întreg ca dorința mea să devină realitate.
Nu știu dacă se va mai ivi posibilitatea să plec în asemenea locuri, dar cu siguranță merită să faci un efort financiar, căci sunt locuri absolut remarcabile de văzut.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *