În satul meu, obiceiurile de primăvară încă se păstrează

Foto: Adina Darabanț

Adina Darabanț, sat Bucureșci, jud. Hunedoara

Stimată redacție,
Eu locuiesc într-un frumos loc unde tradiția încă mai este respectată, îndeosebi de cei mai în vârstă. Deoarece câteva dintre obiceiurile de primăvară întâlnite în satul meu au făcut parte dintr-o lucrare publicată de mine, aş dori să vă arăt că la noi încă se mai păstrează aceste tradiții şi noi, tinerii, încercăm să ducem mai departe datinile locului.
Capul primăverii
La 24 februarie se sărbătoreşte “Capul Primăverii”. În această zi, Baba Dochia se spune că pleacă cu animalele la munte. Odată cu “Capul primăverii” se presupune că “se sloboade glasul păsărilor”. În această zi, trebuie să le punem mâncare păsărilor pentru a nu ne prăda recoltele din anul respectiv şi pentru a fi sănătoase.
Totodată, această zi a devenit şi o sărbătoare a erotismului uman, ziua înfrățirilor, a logodnelor ludice ale tinerilor. Avem Dragobetele, o sărbătoare veche care este aproape de sufletele noastre şi leagă împreună o mulțime de obiceiuri frumoase. Rămâne doar să le cunoaştem sau să ni le reamintim.
1 Martie
În această zi se oferă mărțişoare celor dragi. Ele sunt acum comercializate în diverse locuri, dar în trecut erau confecționate manual. La români, Mărțişorul este un personaj mitic care descinde din străvechiul cult al Marii-Munce, zeița pământului şi a vegetaţiei. Culoarea roşie este simbol al sângelui, al focului şi al soarelui. Fiind atribuită vieții, devine şi simbol al femeii. Albul este simbol al înțelepciunii bărbatului, dar şi simbol al purității şi frumuseții interioare. În prezent, şnurul mărțişorului este un simbol al sexelor, al dragostei şi armoniei. Femeile puneau în trecut la gât o monedă găurită de argint, legată cu un şnur împletit cu două fire: unul roşu şi unul alb, pentru a avea noroc la rodirea câmpului sau ca să fie mai frumoase. Mărțişorul era purtat 9 sau 12 zile după care îl legau de ramura unui copac tânăr.
Zilele babelor
O altă sărbătoare de primăvară este perioada de 1-9 martie cunoscută ca “zilele Babei”. Fiecare îşi alege o zi în această perioadă. Dacă ziua respectivă va fi frumoasă, cu vreme bună, va avea un an bun, dacă va fi o zi mohorâtă, în anul respectiv va avea parte de necazuri şi greutăți.

Sărbătoarea Sfinților
Zilele Babelor se încheie cu sărbătoarea „Patruzeci de sfinți” din 9 martie, zi în care se începe curățenia în curți, grădini şi pe câmp, arzându-se resturile de crengi provenite din curățarea pomilor. În această zi se spune că cei 40 de sfinți bat cu ciocanele pământul să iasă căldura. În curte se aprind focuri – cu scopul de a alunga şerpii şi toate relele. Peste focul aprins trebuie să sară toți membrii familiei pentru a scăpa de rele și pentru a se purifica pentru noul an. Cu jarul rămas se afumă toată gospodăria – casa, grajdurile, toate acareturile – pentru a fi ferite de rele tot anul, iar animalele să fie sănătoase.
Sân’Toaderul
În prima sâmbătă din “postul mare” se sărbătoreşte “Sântoaderul”, adică Sfântul Toader. Din punct de vedere laic, reținem obiceiul fetelor de a se spăla pe cap cu apă în care sunt puse crengi de salcie galbenă, corn înflorit şi iederă, ca „să crească părul iute ca salcia, să se întindă ca iedera şi să fie capul tare cum îi cornul”; părul căzut după pieptănare se pune într-o scorbură de salcie, fetele fiind sigure că, în locul părului căzut, va creşte altul. Tot în această zi, sunt tunşi pe lângă coarne vițeii şi se scurtează coada vitelor. La „Sân’Toader”, se fierbe grâul cu lapte după ce a fost pisat în piuă şi este primul fel de mâncare ce se serveşte în ziua respectivă. Săptămâna Sân’Toaderului este benefică plantării de pomi în grădină, care se vor prinde foarte repede.
Bunavestire
Despre “Blagoveştenie” – Bunavestire (25 martie) se presupune că este momentul când începe cucul să cânte. Acesta, în tradiția populară, cântă până când este „bătută coasa” mai întâi. Atunci se crede că această pasăre se transformă în uliu, până la “Blagoveşteniile” viitoare, când din nou, se transformă în cuc. Fetele obişnuiesc să-l întrebe pe cuc: „Cucule, cucuțule, câți ani îmi dai până mă mărit ?”, iar oamenii mai vârstnici sau bolnavi îl întreabă: “Cucule, cucuțule, câți ani îmi dai până mor?”. Răspunsul cucului constă în numărul de ori cât mai cântă “Cucu!” până se opreşte, acest număr reprezentând numărul anilor care vor mai trece până la căsătoria fetelor sau până la moartea celor vârstnici sau bolnavi. Se mai crede că, dacă auzi cucul cântând dimineața, trăieşti mult, iar dacă îl auzi seara, mori. O altă credință este că, dacă eşti singur când auzi întâi cucul cântând, tot restul anului vei rămâne “singur cuc”.
Aceste tradiții încă mai pot fi întâlnite în fiecare an în acest sat, deşi în alte sate din comunele învecinate s-au pierdut.
Sper să vă placă articolul meu şi să vă convingeți că la sat tradiția încă se păstrează. O primăvară minunată vă doresc!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *