Înainte de a lua o țestoasă, gândește-te ce îi poți oferi

Foto: arhiva Practic-Idei

medic veterinar Mihai Dincă, București
Dragi cititori,
Prin acest articol, doresc să răspund doamnei Raluca Popescu din București, care, în nr. 10/2011, la pag. 63, cerea informații despre creșterea broaștelor țestoase de acvariu. Deoarece încerc să includ informații și pentru alți cititori cu interese comune, vă scriu atât despre broscuțele de acvariu, cât și despre cele terestre.
Broaștele țestoase fac parte din ordinului Chelonieni, ce au apărut cu mai bine de 200 milioane de ani în urmă, cu mult înaintea erei dinozaurilor. Ordinul Chelonienilor cuprinde în prezent aproximativ 250 de specii.
Corpul broaștelor țestoase este scurt și lățit în plan orizontal, închis permanent într-o carapace de natură osoasă, cu ramurile maxilarelor lipsite de dinți și tapetate cu plăci cornoase, asemănătoare cu ciocul păsărilor.
Spre deosebire de țestoasele terestre, cele acvatice au carapacea mai aplatizată și mai hidrodinamică pentru o deplasare mai ușoară prin apă. Plăcile osoase ale carapacei formează un șir median de circa 8 plăci neurale sudate, mărginite de o parte și de alta de câte 8 plăci costale, sudate cu apofizele transversale și cu coastele acelorași vertebre. Pe lângă plăcile costale pe fiecare latură se află un număr variabil de plăci marginale, fără legătură cu scheletul intern.
Plastronul este acoperit cu solzi perechi, în două șiruri longitudinale, care dinainte spre înapoi se numesc: solzi gualari, humeriali, pectoriali, abdominali, femuriali și anali. La aceștia se mai pot adăuga solzul intergular și solzii inframarginali ce se află între plastron și carapace.
Capul broaștelor țestoase este relativ masiv și semirotund comparativ cu gâtul și corpul, dar uneori el poate fi aplatizat și este lipsit de dinți. Membrele țestoaselor sunt relativ scurte și groase, armate cu gheare și îmbrăcăminte într-o musculatură deosebit de puternică, ce susțin corpul și îl deplasează.
Forma membrelor diferă de la un grup la altul, în raport cu modul de locomoție și condițiile la care sunt adaptate. Numărul degetelor este în general de 5, fiind uneori unite prin intermediul unor membrane interdigitale, particularitate caracteristică speciilor marine, ce le permite astfel deplasarea ușoară în mediul acvatic. Din cauza carapacei și plastronului care nu permit decât mișcări reduse ale trunchiului, musculatura acestuia este foarte slab dezvoltată sau chiar atrofiată.
Aparatul respirator este foarte perfecționat, de altfel cel mai evoluat în rândul reptilelor și se apropie în unele privințe de cel al mamiferelor. Atenție, având în vedere amplasarea pulmonilor imediat sub carapace, nu este indicat să răsturnăm țestoasele pe spate, deoarece riscă să se sufoce din cauza celorlalte organe care apasă pulmonii pe carapace, strivindu-i. Respirația la țestoasele terestre este favorizată de mișcările gâtului și ale membrelor anterioare. Când aceste organe sunt mișcate înainte, aerul pătrunde în plămâni, iar când ele sunt retrase sub carapace, apasă plămânii și elimină aerul. Aerul mai poate fi introdus în plămâni prin înghițire. De asemenea, țestoasele mai pot respira și prin mucoasa faringiană.
La broaștele țestoase, dimorfismul sexual este mai greu de sesizat de către amator, dar prezintă diferențe evidente pentru un cunoscător. În mod obișnuit, femela este de talie mai mare comparativ cu masculul, chiar dacă la unele broaște țestoase, acest aspect este mai puțin observabil. Coada masculului este în general mai lungă și mai groasă la bază, comparativ cu cea a femelei. La mascul, spațiul față de sol poate să fie mai mare spre deosebire de femele, la care plastronul este mai drept sau ușor convex și spațiul față de sol mai redus.
La alegerea broaștei țestoase este bine ca în prealabil să cunoaștem care sunt pretențiile speciei și în același timp să analizăm posibilitățile noastre de a-i putea satisface cerințele minime de creștere și supraviețuire.
Prima regulă generală pe care trebuie să o avem în vedere este aceea a mediului exterior. De asemenea, ea are nevoie de o anumită căldură, care îi permite să-și îndeplinească în mod corespunzător activitățile procesului metabolic, o creștere și o dezvoltare normală.
Mare atenție, organismul broaștei țestoase are nevoie de o alternanță de temperatură scăzută și respectiv ridicată. Dacă vom asigura o temperatură constantă, o supraîncălzire sau o suprarăcire, consecințele vor fi aceleași, broasca noastră țestoasă va muri în scurt timp.
Un alt element de care trebuie să ținem cont în creșterea acestei specii este tipul de regim alimentar, care este propriu fiecărei specii și el trebuie cunoscut și respectat cu strictețe.
În acvariu este necesar să asigurăm un mediu corespunzător, ținând cont de cantitatea de oxigen necesară respirației, evitarea curenților de aer, deoarece țestoasele sunt foarte sensibile la aceștia, o anumită luminozitate asigurată de lumina naturală și respectiv raze ultraviolete necesare sintetizării vitaminei D. Rețineți, nu este suficient să plasăm acvariul în apropierea ferestrei, deoarece razele ultraviolete sunt oprite de geamul de sticlă, deci se impune asigurarea unei surse de ultraviolete artificiale.
Țineți minte că majoritatea speciilor de broaște țestoase au obiceiul de a hiberna, sens în care trebuie să oferim condițiile adecvate acestei perioade de „odihnă fiziologică” și să asigurăm parametri necesari pentru a depăși fără riscuri această etapă temută de crescători.
Ținând cont că broaștele țestoase sunt excelente săpătoare, la construirea adăposturilor amplasate în grădină este indispensabilă asigurarea protecției împotriva evadării, prin introducerea unui mic zid în adâncime la circa 30-40 cm, pe care se amplasează picioarele împletiturii de sârmă. La cele patru colțuri se vor monta niște triunghiuri care vor asigura atât umbra necesară în perioadele foarte calde de peste zi, cât și bariere împotriva evadării țestoaselor. Înălțimea împrejmuirii va fi de 40 cm, iar la suprafața acesteia se montează un grilaj metalic, care de asemenea are rolul de a menține securitatea spatiului împotriva evadărilor, cât și a pătrunderii unor intruși în acest loc. În interiorul spațiului amenajat se va instala un mic bazin cu apă. Acesta este necesar pentru a se spăla de pământ, a se răcori și pentru consum. Nu este lipsit de importanță a se instala o mică movilă de pământ cu o platformă la suprafață liberă, care fiind bine expusă la soare va fi mult apreciată de țestoase, unde se vor însori și își vor depune, eventual, ouăle.
Bazinul va fi expus la soare și în el se vor amenaja crengi de copac sau spații plutitoare, pe care broaștele se vor cățăra pentru însorire. În interiorul acestui țarc se vor mai introduce pietre sau butuci de lemn, pe care broaștele țestoase le vor utiliza cu mare plăcere. Unul sau două din malurile bazinului vor fi amenajate în pantă astfel ca broaștele țestoase să iasă ușor din bazin. Suprafața asigurată pe cap de animal este dependentă de condițiile de care beneficiem, dar în mod ideal aceasta este de 5 mp. Adâncimea bazinului va fi de 40-50 cm dacă întreținerea este temporară, și de 80-100 cm atunci când vor fi lăsate să hiberneze afară. Schimbarea apei din bazin este obligatorie la intervale cât mai scurte, fără a depăși maximum două săptămâni.
Un model simplu și eficient este constituit dintr-un acvariu, pe fundul căruia o treime o reprezintă spațiul terestru și restul spațiul acvatic. Într-un colț se poate monta o lespede de piatră, ce poate fi încălzită printr-un încălzitor electric. Într-un alt colț se vor amplasa câteva pietre și un butuc de lemn, care vor permite broaștelor să se cațere, să se dezmorțească și să se odihnească. Asigurarea luminii se va face cu ajutorul unui tub fluorescent, care va arde 8-9 ore pe zi, iar asigurarea temperaturii necesare se va face cu ajutorul unui bec cu filament. Capacul acvariului va fi confecționat parțial din sticlă și parțial dintr-un grilaj care să permită un schimb de aer corespunzător.
Înălțimea pereților acvariului va avea în vedere talia broaștei țestoase, numărul acestora, tipurile și numărul accesoriilor introduse în interior. Rețineți că atunci când se întrețin mai multe broaște țestoase la un loc, există tendința de a se ajuta între ele, pentru a evada, cățărându-se una peste alta.
Temperatura asigurată în acvarii trebuie să fie cuprinsă între 26-30 grade Celsius, timp de 8-12 ore pe timpul zilei și de maximum 20-25 pe timpul nopții. Aceste temperaturi pot fi menținute cu ajutorul unor termostate dotate cu ceas programator. Este bine să amenajăm în adăpost și zone de refugiu sub apă, cu ajutorul unei pietre plate, amplasată între două pietre rotunde sau de altă formă, care să constituie pereții. Acest spațiu asigură un loc de confort și precauție în anumite cazuri pentru țestoase. Dimensiunea acvariului este dependentă, ca și în cazul precedent, de numărul și talia materialului biologic. Astfel, pentru broaștele de talie redusă, gen broaștele de Florida, în primele etape de viață, se poate utiliza un acvariu de 60-100 l, amenajat conform cerințelor expuse mai sus. Pentru cele adulte, se utilizează terarii acvatice cu capacitate de 500-1000 litri unde se pot crește 6-8 exemplare.
Hrana broaștelor țestoase carnivore, precum broasca țestoasă de Florida, sau cu tâmple roșii, printre cele mai răspândite în rândul iubitorilor de animale de companie, va cuprinde în mod obligatoriu carne provenită de la diferite animale, cu excepția celei de porc, care este greu digerabilă. De asemenea, ea va mai cuprinde organe, pești, melci, râme, hrană preparată special pentru câini și pisici, tocătură, șoareci, broaște etc.
Cantitatea de hrană ce se administrează depinde de apetitul acestora la un moment dat, având în vedere perioadele de trecere dinspre sau înspre hibernare, de asemenea de temperatura mediului ambiant care reglează pofta de mâncare și de activitatea reproductivă din sezon. În cazul unei broaște țestoase de 600-700 g, se va administra o cantitate de 50-60 g tot la 2 zile, sau 150-200 g la o greutate de 1.5-2 kg. În mod obișnuit, se calculează o cantitate de hrană egală cu 8-10% din greutatea animalului, ce se va oferi la intervale de 1-2 zile, în funcție de apetit și de consum. La țestoasele tinere, administrarea hranei se face la intervale mai mici, la început de două ori pe zi, iar apoi, o dată pe zi, pe când la cele adulte, hrănirea se va face o dată la două sau trei zile.
La administrarea hranei se va avea în vedere faptul că țestoasele carnivore mai și mușcă și uneori când întoarcem imprudent mâna în acvariu, ele pot confunda degetele cu prada și putem fi mușcați violent.
Se recomandă ca hrana să se administreze cât mai variat, să cuprindă două sortimente și să nu se dea în cantități prea mari, deoarece, prin oxidare și descompunere poluează apa din acvariu, constituind astfel o sursă de îmbolnăvire. De asemenea, se va avea în vedere ca hrana să nu fie alterată sau infestată, deoarece provoacă îmbolnăvirea broaștelor țestoase.
Cu toate că sunt carnivore, și la broaștele de apă, pe lângă hrana de bază, se vor administra săptămânal de cel puțin două ori, frunze verzi de salată, pe care le consumă cu plăcere și, în plus, acestea aduc un aport considerabil de săruri minerale și vitamine.
Deoarece subiectul legat de creșterea broaștelor țestoase este unul vast, mă opresc deocamdată aici, dar promit să revin cu informații privind hibernarea acestora, modul de reproducere și alte aspecte interesante privind aceste mici viețuitoare în numărul următor al revistei.
Dacă aveți întrebări, scrieți pe adresa revistei. Toate cele bune!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *