Încerc să păstrez în suflet tradițiile din copilărie

Foto: Ionela Mariana Nole

Ionela Mariana Nole, Mioveni, jud. Argeș

Dragii mei prieteni,
De la an la an observ cum tradițiile pe care le cunoșteam din copilărie se pierd și parcă odată cu ele puțin din sufletul meu și mă gândesc cu groază că nepoții noștri nu vor mai ști ce înseamnă să mergi cu Colindețul, cu Steaua, cu Sorcova etc.
La noi în zonă, obiceiurile ne apar ca mari spectacole colorate, ce se desfășoară pe scena largă a satului nostru. Dacă le-am grupa după anotimpuri, am distinge:
Obiceiuri de primăvară, ce se practică în jurul Mărțișorului, Paștelui, zilei de Sfântul Gheorghe, Rusalii (Sângeorzul, Arminderul).
Obiceiuri de vară – desfășurate în perioadele de secetă, în vremea coacerii și recoltării grâului și în jurul zilei de Sfântul Ilie (Paparuda, Caloianul, Drăgaica).
Obiceiuri de toamnă, practicate în jurul zilei de Sfântă Maria Mică sau de Sfântul Dumitru (Răsăritul oilor, Focul lui Sunedru).
Obiceiuri de iarnă, în jurul Crăciunului, Anului Nou și Sfântul Ion (Sorcova, Colindețul, Steaua, Ciurlezul).
Mărțișorul – simbol al Primăverii
Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se poartă în toată luna martie.
Cândva era datina ca părinții să lege la 1 martie copiilor săi, câte o monedă de argint sau aur la gât sau la mână, cu scopul de a avea noroc și sănătate.
Mărțișorul se purta timp de 12 zile, simbolizând lunile anului, după care se punea fie pe ramura unui pom tânăr – dacă acesta rodea îmbelșugat copilul avea noroc, fie pe ramura înflorită a păducelului, ca băiatul sau fata să crească în sănătate și frumusețe precum florile acesteia.
Bănuțul de aur ori argint însemna îmbelșugarea, firul împletit în alb cu roșu – fața albă cum e crinul și rumenă ca roza, iar punerea pe ramura unui pom constituia o salutare poetică adresată primăverii. Acum obiceiul s-a schimbat, mărțișorul e purtat de femei în piept.
Focul Măcinilor
Este un obicei al zilei de 9 martie, sărbătoarea celor 40 de sfinți care se mai numesc ucenici, mucenici și măcinici.
Cu puțin timp înaintea acestei date, gospodarii își greblau curțile și grădinile, își strângeau gunoiul și făceau grămezi cărora le dădeau foc. Satul se acoperea cu un nor de fum, iar băieții se strângeau în jurul focului și săreau peste el strigând:
„Hai băieți și lăsați jocul
Și săriți o dată focul!
Și-nc-odată, măi feciori,
Pân‘ la patruzeci de ori!“
Gospodinele pregăteau în case un fel de mâncare ce se cheamă „măcinici“, făcută din covrigi, nuci pisate și apă cu zahăr și care se mănâncă la prânz, după stingerea focului.Bătrânii băteau cu ciomegele în pământ de patruzeci de ori
„… ca să dezlege:
Pe drăguța primăvară
Dintr-al iernii jurământ.
Și la cârciumă pe seară
Toți, grămadă se îndrumă
Să închine într-o glumă
Primăverei tinerele
Patruzeci de păhărele.“
Vă îmbrățișez cu mare drag pe toți!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *