Îngrăşăminte la îndemână, binefacerile zațului

Svetlana Popescu, București

Arhiva Practic

Dragi cititori,
Parafrazând arhicunoscutul principiu al lui Antoine Lavoisier nu greşim cu nimic, dacă îl punem la loc de cinste drept deviză a bunului gospodar: „Nimic nu se pierde, totul se transformă” …în favoarea recoltei.

În orice gospodărie există deşeuri alimentare. De cele mai multe ori le zvârlim degrabă, cu dispreț, la coşul de gunoi. Nu-i bine. Dar cu mirosurile ce facem? Eu n-am grădină ca să le arunc la compost!
Dar probabil că ai plante de apartament. Nu insist asupra cojilor de fructe sau legume, pe care, dealtminteri, nu este greu să le punem la uscat, pentru ca mai apoi să le adăpostim în pungi de hârtie până la prima folosință. Despre acest lucru am mai vorbit şi voi reveni cu alt prilej. Eu am în vedere acum „zațurile” de cafea şi ceai, cojile de ou, foile de ceapă şi usturoi şi, piesa de rezistență, cenuşa zzzzzzde lemn.
După ce oaspeții au plecat pe la casele lor şi au rămas ceşti şi căni de spălat, nu te pripi. Zațul de la cafele pune-l pe o tavă şi la uscat cu el. La fel şi cu frunzele de ceai sau mai bine zis cu pliculețele. După ce s-au uscat, punem materia primă pentru plantele noastre în pungi de hârtie. Aşa n-au nicio şansă să mucegăiască în caz că nu s-au uscat prea bine de la început.
Ceaiul, mai ales cel negru, dar la fel şi cel verde (ceaiurile de fructe la pliculețe au ca bază ceaiul negru) sunt depozite de nutrienți, mai ales de azot. Astfel, la momentul repicatului răsadurilor vom adăuga în lăcaşurile de plantare câte o linguriță din minunăția hrănitoare. Ce plante mulțumite vom avea! Mai cu seamă roşiile şi castraveții.
Apoi, dacă avem de pus mazăre ori fasole şi în lăcaşul de plantare aruncăm câteva pli-culețe de ceai (folosite, fireşte) vom asigura nu numai o umiditate constantă, dar şi bună-tăți pe întreg parcursul perioadei de vegetație. Materialul din care sunt confecționatze pli-culețele de ceai are această capacitate de stocare a umezelii.
Ca să ne hrănim răsadurile vom face astfel: luăm un borcan de 3 litri, punem în el un pahar de resturi („zaț”) de ceai, acoperim cu apă fierbinte; lăsăm să stea 4-5 zile amestecând din timp în timp, după care strecurăm şi-l folosim cu încredere.
Este foarte bine să folosim resturile de la ceai atunci când plantăm sau transplantăm florile de apartament. Folosind „zațul” de ceai drept strat drenant nu facem decât să asigurăm rădăcinilor, care la un moment dat vor ajunge la acest strat, hrană numai bună de asimilat, deoarece în acest răstimp, „za-țul” de ceai a reuşit să se descompună suficient pentru aşa scop nobil. La fel putem proceda şi cu plantele pe care le vom planta pe balcon.
În grădină, gladiolele vor întâmpina cu bucurie resturile de ceai (dar şi zațul de cafea). Procedăm cam aşa: toamna, după ce alegem locul potrivit pe care vor fi puse în valoare frumoasele gladiole, aşternem un strat de circa 10 cm grosime de „zaț” de ceai (fără teamă se poate amesteca şi cu zaț de cafea), adăugând nişte cenuşă şi acoperim cu pământul dizlocat în acest scop. Zăpada pe aceste suprafețe, la timpul intrării în primăvară, se va topi mai repede, pentru că dedesubt se lucrează intens la „centrala termică”. Aşa că vom putea caza gladiolele mult mai devreme decât o făceam în mod obişnuit. După ce le-am cazat putem, fără teamă, să mai aplicăm un strat, de această dată de doar 5 cm grosime (din nou, putem folosi combinația cu zațul de cafea) în calitate de strat de mulci. Astfel, pe tot parcursul înfloririi frumoaselor nu vom avea grija buruienilor curioase. Cei care au aplicat această metodă ne raportează doar lucruri bune: tulpinile sunt ferme, sănătoase, rezistente, înalte, cepele la vreme de dezghiocare sunt curate şi primenite; mândre ne vor prezenta 2, 3 şi chiar 4 generații de schimb. Mă bate gândul  să încerc acelaşi lucru şi cu bulbii de crin, lalele, dalii.
Dacă vrem să accelerăm compostarea şi totodată să-i îmbunătățim structura este suficient să turnăm peste compostul în formare câteva pahare de ceai concentrat. Ceaiul stimulează descompunerea materiei de compostat, atrage bacteriile care au în grijă generarea de acizi, şi, astfel, obținem un compost bogat în acizi. Acest lucru nu înseamnă că este un compost acid!
Zațul de cafea este foarte potrivit atât ca „mulcitor”, fiind, totodată şi un excelent îngrăşământ natural şi ecologic. Iată ce am învățat eu de la cei cu multă temeinicie la învăță-tură.
Este drept că s-a împământenit ideea că zațul de cafea este acid şi că poate fi utilizat doar pentru plantele, respectiv culturile acidofile, şi aici amintim hortensiile (hydrangea), ferigile, afinul, merişorul, rhododendronul, camelia etc., sau în cazul solurilor cu un pH foarte ridicat. Cu toate acestea, s-a demonstrat că zațul este practic neutru. Asta pentru că cea mai mare parte a acidității cafelei este eliminată prin fierbere. Ca afirmația să fie şi mai convingătoare vă voi spune că acest experiment are trecută, drept concluzie în raportul de specialitate,  următoarea afirmație: „Cafeaua prăjită are un nivel mediu de aciditate, dar, totodată, s-a constatat că acest acid este solubil în apă şi, practic, este eliminat în procesul de fierbere. Astfel, zațul devine din punct de vedere al acidității, neutru, din calculul efectuat rezultând o valoare a pH-ului de 6,9, deşi cafeaua are o aciditate notabilă.”

Arhiva Practic

Aşa că folosiți cu încredere zațul de cafea. Eu una am aplecat urechea la şoaptele pline de înțelepciune ale specialiştilor şi nu mi-a părut rău. Este o minunată hrană organică pentru plantele şi culturile noastre, iar modul său delicat de a afâna solul este de admirat.
Cum îl folosim? În mai multe feluri. Eu şi prietenele mele, care au „riscat” să adopte acest îngrăşământ, îl folosim şi când însămânțăm morcovul. Rădăcina este curată, sănătoasă, fără acele găuri negre, dulce şi savuroasă.
Apoi, zațul îl putem împrăştia de jur-împrejurul plantelor avute în vedere. Pur şi simplu presărați şi apoi udați. Astfel, azotul va fi eliberat, pe îndelete, la rădăcinile pofticioase. Trebuie presărat  mai răruț, cum s-ar zice, nu e necesar să punem zaț „la greu” în jurul plantelor, deoarece riscăm ca în loc să le facem un bine, să le opărim, sau şi mai rău, să permitem formarea crustei, care le va sufoca, nepermițând apei şi aerului să treacă spre rădăcinile lor. Mai mult chiar. Dacă nu suntem atenți ne putem trezi şi cu niscaiva mucegaiuri, pentru că zațul, în cantitate mare şi neaerisit se muce-găiește.
Cei care nu vor să se complice cu presăratul atent, pot alege să încorporeze zațul împrejurul plantelor, direct în pământ. Cu grijă, atent să nu rănim rădăcinile, cu ajutorul unei săpăligi micuțe, facem un şănțuleț (nu mai adânc de
3 cm) în preajma plantei şi punem zațul în strat subțire, apoi oleacă de compost şi acoperim cu pământul îndepărtat. Așa planta va fi hrănită şi nu va exista pericolul opăririi sau a mucegăirii.
Trandafirii se vor număra printre plantele care vă vor mulțumi în stilul lor caracteristic. Flori mari, înflorire abundentă, frunziş lucios, gras şi mulțumit. Vreți să aveți nişte camelii fericite? Oferiți-le zaț. Invitați la o porție de zaț rododendronii, hortensiile, ferigile, coniferele.
Dacă doriți ca afinii, merişorii, răchițelele, coacăzii, agrişii să se întreacă în roade savuroase, strângeți zațul de la taifasurile însoțite de cafele şi folosiți-le.
De ce este atât de apreciat de către plante? Fiindcă zațul, drept gustare, este asezonat cu azot în procent de 2%. În calitate de păturică ocrotitoare este demn de respect, practic, pe picior de egalitate cu iarba cosită.
Credeți că se poate lăuda doar cu azotul? Mai avem de adăugat magneziul şi potasiul, atât de apreciate de protejații noştri. Şi nu am terminat de înşirat elementele folositoare, mai este fosforul, răspunzător pentru înflorire şi rodire, calciul şi fierul, în cantități numai bune pentru o treabă reuşită.
Vă supără dăunătorii? Dacă artileria grea es-te pregătită cu muniție de zaț putem fi liniştiți. Se pare că nici supărătorii nematozi, nici urâtele coropişnițe nu „servesc cafele”.
Credeți că furnicile sau melcii apreciază zațul? Nici vorbă. Fug mâncând pământul când se întâmplă să dea de el.
Pisicile sau cățeii şi-au făcut un prost obicei să considere grădina teritoriul nevoilor zilnice? Nu vă impacientați! Tocăm nişte coji de citrice, amestecăm cu zațul hrănitor şi împrăştiem acest amestec picant la baza plantelor și culturilor. Animăluțele, strâmbând din trufe, îşi vor alege alt loc, mai potrivit scopurilor lor.
Am reuşit să vă conving să nu aruncați bunătate de deşeu? Să ştiți că îl putem folosi şi în alte scopuri, dar pe acestea vi le voi destăinui cu altă ocazie. Cât de curând.

 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *