La mănăstire de Sfintele Paști

de Paste
Foto: Chira Papuc

Chira Papuc, Brăila

Dragii mei, Sper ca aceste rânduri să vă găsească sănătoși și fericiți alături de toți cei dragi vouă.
M-am bucurat nespus de mult la începutul anului când am cumpărat revista Practic Idei și mi-am văzut articolul pe care l-am trimis mai demult. Acum pentru că urmează Sărbătorile Pascale, vreau să vă povestesc despre locurile frumoase și pline de pace și liniște, locuri unde ne umplem sufletele de credință în Dumnezeu și ne împăcăm sufletește cu noi înșine. Cu ani în urmă vă povesteam cum am descoperit mănăstirea Agapia, care de atunci a rămas mănăstirea mea de suflet. Trei ani la rând am mers de Paște în Moldova, Văratec, Sihăstria, Voroneț. Biserica este o poartă spre cer, care nu se deschide decât cu dragoste, bunătate și credință. Oricât ar fi de meșteșugite cuvintele, nu pot să redea frumusețea capodoperelor aflate în mănăstirile noastre: obiecte de cult, icoane, catapetesme din lemn, pe care vechii meșteri au realizat ornamente de plină strălucire. Fiecare mănăstire ne-a întâmpinat cu mirosul de ceară curată a lumânărilor și glasul de înger al măicuțelor. În fiecare mănăstire am aprins lumânări și ne-am rugat la Sfintele Icoane, știind că rugăciunea ocupă primul loc în inima noastră, fiind pentru suflet ca haina pentru trup. Lumânările le-am aprins atât pentru noi cât și pentru cei ce nu mai sunt. Din fiecare mănăstire pe care am vizitat-o ne-a rămas ceva aparte în suflet. Îngerii și sfinții pictați de Nicolae Grigorescu la Agapia, albastrul de Voroneț ne-au picurat în suflet un pic de liniște și speranță. La Văratec am poposit de fiecare dată și la mormântul Veronicăi Micle. Dar cel mai înălțător moment a fost mereu în noaptea de Înviere. Atunci simți ceva cu adevărat deosebit, parcă și natura participă la sărbătoarea noastră. Anul trecut la slujba de Înviere ne-am regăsit și în cuvintele părintelui care ne spunea că „Dacă mamele se roagă pentru copiii lor bolnavi către Maica Domnului în Săptămâna Mare, rugăciunile lor vor fi ascultate.” Așa că, dragii mei, indiferent dacă ați făcut sau nu rezervări, plecați la drum pentru că Bunul Dumnezeu vă va ajuta să găsiți cazare, pentru că în zonă sunt foarte multe pensiuni și oameni ospitalieri, gata oricând să îți deschidă ușa casei lor. Noi, deși am plecat în fiecare an în grup de zece familii, împreună cu copiii, am găsit mereu unde să ne cazăm. În zonă mai puteți vizita Cetatea Neamțului care a fost complet renovată, Casa memorială „Ion Creangă” (copiilor le-a plăcut tare mult aici), Lacul Bicaz, Cheile Bicazului, barajul Bicaz și multe altele. Sigur vă veți încărca bateriile cu mirosul inconfundabil al crengilor de brad în care s-a strâns parcă toată măreția și frumusețea lumii. Noi ne-am bucurat nespus de fiecare dată și am simțit totul ca pe o sărbătoare în timpul căreia fiecare dintre noi își recapătă bunătatea. Totul a fost ca un moment de regăsire și bunătate, menit să ne apropie sufletește unii de alții, cu amintiri de neuitat și ne-am bucurat din plin de un peisaj mirific, de momente spirituale petrecute la sfintele mănăstiri, de plimbări în aer liber și de ospitalitatea gazdelor. Să ne bucurăm în continuare de orice și să fim sănătoși. Vă trimit câteva fotografii care să susțină cele afirmate, dar și să vă îndemne să nu ocoliți aceste meleaguri binecuvântate de Bunul Dumnezeu. Să aveți o primăvară frumoasă, plină de flori și în primul rând sănătate, vouă și celor dragi vouă. Sunt alături cu sufletul și gândul de doamna Maria Șovrea în greaua pierdere suferită. Bunul Dumnezeu să-i dea putere să meargă mai departe, dar știu că este foarte greu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *