Le priește frigul multor specii de plante decorative

Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt

Dragi cititori Practic(i),
Suntem în anotimpul friguros și nu toți îl îndrăgim, mai ales noi, cei care ne zicem cultivatori și iubitori de flori. Dar anumitor specii le face chiar bine.
Pentru flori e sezonul când multe dintre speciile floricole au trecut în repaus, ori sunt afectate de temperaturile nefavorabile, care le frustează de spectacolul multicolor a florilor.
Însă, așa cum au dovedit cercetătorii și specialiștii floricultori, frigul este totuși de folos multor specii de plante. Dacă luăm de exemplu Laleaua – genul Tulipa – cu multitudinea de varietăți de forme și culori de o frumusețe deosebită care primăvara ne încântă privirile, înflorirea nu ar fi posibilă dacă bulbii plantei nu ar beneficia de o perioadă obligatorie de frig. Laleaua își începe ciclul de vegetație la 20-30 de zile de la plantare, toamna și se sfârșește vara când temperaturile ridicate trec în repus. Se știe că bulbii de lalele se reînoiesc complet în fiecare an, factor hotărâtor care influențează toate procesele vitale ale plantei.
Înrădăcinarea bulbilor se desfășoară normal la temperatura de 5-9 grade Celsius. Temperaturile mai joase sau mai ridicate influențează negativ rădăcinile. Limita maximă favorabilă este de 12-13 grade Celsius. După înrădăcinare crește rezistența la frig mai ales a bulbilor mari și mijlocii, mai slabă este la bulbii mici. Temperatura optimă de creștere a frunzelor este considerată între limita de 12-16 grade Celsius. Perioada optimă de plantare se consideră între 10 septembrie la 20-25 octombrie, sau mai bine spus de la plantare până la venirea gerului e nevoie să treacă 20-30 zile, timp în care are loc înrădăcinarea bulbilor. Pentru creșterea normală a mugurilor florali este nevoie de o perioadă de frig de cel puțin 12-14 săptămâni (circa 100 de zile). Frigul este de fapt factorul care scoate din repaosul vegetativ al verii bulbii de lalele.
Răcoarea gradată a temperaturii, ca și o dezghețarea lentă (nu bruscă) a solului este favorabilă înfloririi normale. Creșterea bruscă a temperaturilor primăvara defavorizează calitatea înfloritului.
Forțarea bulbilor prin creșterea temperaturilor în scopul obținerii unor flori timpurii înainte de 12-14 săptămâni de frig, este dăunătoare. Dacă din anumite motive bulbii nu au fost plantați până la finele lunii noiembrie, după această dată se pot planta doar dacă bulbii au fost păstrați anterior la temperatura de 5 grade Celsius, deși există totuși un oarecare risc.
La plantările mai întârziate, dar în sezonul normal, este recomandată îndepărtarea tunicii protectoare de culoare maronie, lucrarea numită eplușare sau secționarea (crestarea) este pentru a favoriza înrădăcinarea corectă a bulbilor. Această lucrare ne ajută să observăm și să eliminăm încă de la plantare bulbii atacați care sunt bolnavi.
Trecerea prin temperaturi scăzute la începutul perioadei de dezvoltare este necesar multor specii perene geofite rustice cu bulbi, corni, rizomi etc, perioadă care este stadiul inițierii capacității de înflorire (vernalizare).
Perioada friguroasă stimulează inducția florală la multe alte specii de plante nu numai la cele cu bulbi, așa cum este de exemplu la genurile Campanula medium (clopoței), Digitalis purpurea (degețel), Dianthus (garoafe) etc – plante care iernează cu o ușoară protecție față de gerurile prea aspre.
Dar temperaturile scăzute sunt necesare și folositoare și unor semințe cărora le influențează germinarea cum este de exemplu la speciile Eremurus (crin de stepă), Streptocarpus, Primula (ciuboțica cucului) și chiar la Delphinium (nemțișor).
Sunt unele plante în vegetație care își intensifică frumusețea cu cât temperatura scade cum este de exemplu la varza decorativă (Brassica) care în primul an de cultură (ea este bienală) își dezvoltă o rozetă mare, bogată de frunze colorate ca un curcubeu, ondulate și franjurate. Colorarea se produce și intensitatea culorilor este mai pronunțată când temperaturile nocturne scad sub 10 grade Celsius.
Multe ierburi cultivate devin mai decorative odată cu răcirea temperaturii, când își intensifică culoarea florilor sau își modifică culoarea frunzișului cum este de exemplu la Pennisetum (pana de măstase) sau la planta Stipa (colilie sau părul îngerului) cu frumoasele sale ariste galbene și textură mătăsoasăâ ce se ondulerză la adierea vântului.
Tot frigul intensifică și schimbă culoarea frunzișuluiu sau a fructelor făcându-le decorative la mulți arbuști și copaci, cum este de exemplu arbustul Ribes (cuișor sau coacăz auriu) de circa 2 m înălțime, cu frunze trilobate care toamna devin roșii-maroni. Arbori ca de exemplu Acer palmatum (arțarul japonez) de statură mică cu frunzișul palmat și lobi adânci care vara este verde iar odată cu începerea frigului devine roșu-carmin.
Fructele decorative ale unor arbuști precum Berberis devin roșii și lucioase odată cu frigul iar la Euonymus (salba moale) coloritul viu al fructelor la început roz-roșiatice devine portocalie sub influența frigului, iar forma lor de 4 lobi la început, la maturare rapidă și lasă vizibile semințele mari portocalii și lucioase, foarte atractive după căderea frunzișului și care se mențin iarna ca niște ciorchini colorați.
Sunt numeroase exemple în acest sens, multe se cunosc, iar peisajele naturale au inspirat creatorii de artă, muzică, poezie etc. Concluzia este că pentru multe plante frigul este un ajutor și stimulator al proceselor biologice. Noi cultivatorii trebuie să respectăm și să acceptăm pretențiile plantelor pe care natura le-a influențat și format de-a lungul timpurilor în zone în care n-a fost nevoie de intervenția omului.
În încheiere, doresc să răspund unor cititori și colaboratori a revistei, care au solicitat unele informații la rubrica „Scrisoare de la tine”.
În nr. 11/2011 pag 86, cititoarea Alina Dumitrescu din București, dorește să știe cum să îngrijească un pui de brad ca să nu se usuce. Bradul (Abies) trebuie frecvent udat în jurul tulpinii până ce pământul devine umed până la rădăcină. Din când în când pulverizați apă pe frunze. Bradul nu se ține la căldură, ci pe balcon sau afară. Dacă vrei să-l plantezi afară, vei alege un loc umbrit. Plantarea se face primăvara împreună cu balotul de pământ de pe rădăcini. În general bradul solicită răcoare, umiditate în sol și în atmosferă. Rezistă la ger până la -27 grade Celsius, dar dacă are protecție de frunze este mai bine. Mulciul de la baza tulpinei menține umezeala pământului. Bradul argintiu (Abies concolor) este mai rezistent la frig și la secetă. Brazii nu au pretenții față de sol, preferă solurile mijlocii și revene, desfundate profund. Un brad în ghiveci de 80-110 cm costă aproximativ 50 lei .
În nr. 12/2011 pag 83, cititoarea Dana T. Dincă din Iași scrie că iubește frezile, dar se teme de cultivarea lor. E simplu. Cumpărați tuberobulbii (corni) care sunt ca o pară cu circumferința de 5-8 cm pe care îi plantați în pământ în ghivece sau în spații protejate la adâncimea de 6-8 cm având peste bulbi 3-5 cm pământ.
Plantarea optimă este din august până la 31 octombrie, cu oarecare protecție iarna dacă sunt afară. Dar se pot  planta și primăvara după dezgheț. Înfloresc după 3-5 luni, de la plantare. Pantarea de toamnă e mai favorabilă, deoarece temperaturile mai răcoroase de 15-16 grade Celsius stimulează înflorirea. Temperaturile peste 20 grade Celius lungesc tijele, întârzie înflorirea și duce la flori de slabă calitate. Udarea se face moderat, nu are nevoie de fertilizare decât puțin în timpul vegetației.
În Practic-Idei nr. 12/2011 pag. 69 cititoarea Fănica M. Murgu din Ploiești vrea să știe ce este un Laurocireș. Este un arbust decorativ veșnic verde, folosit și pentru garduri vii în care caz se taie primăvara până vara pentru a lăstări. Poate fi netăiat dacă e singular. Florile sunt niște inflorescențe în panicule erecte și au culoarea albă. Eu nu am acest arbust, dar am citit despre el în „Grădina mea” nr. 3/2006 pag. 57.
Concurenta Ioana Enescu din Stâlpeni, jud. Argeș, prezintă în Practic nr. 10/2011 pag 91 o floare de rădăcină necunoscută. Deși informațiile furnizate sunt insuficiente, bănuiesc că, după aspectul florilor și al frunzelor din poză, ar putea fi Iberis sau popular lilicele sau limba mării. Este un gen cu circa 20 de specii anuale și perene. Cele mai cultivate sunt Iberis Umbelata cu înălțimea de 30-35 cm și florile purpurii, violete și alb-crem sau roz de varietatea Rose cardinal – care se aseamănă cu cel din fotografie. Specia Iberis sempervirens este perenă, crește ca o tufă compactă cu înălțimea de 25-30 cm și largă. Frunzele sunt liniare, verde închis, totdeauna verzi (sempervirescente). E posibil să greșesc, însă fotografia indică perfectă asemănare cu Ibersis.
Sper ca aceste informații să fie de ajutor!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *