M-am îndrăgostit de sculptura pe ouă

Dragi cititori,

În apropierea Paștelui, cu toții acordăm o atenție crescută ouălor de găină, pe care le pregătim de sărbătoare fierbându-le și vopsindu-le. Cu toate acestea, probabil că nu mulți dintre noi se apleacă asupra cojilor de ouă cu atâta măiestrie, răbdare și migală precum Daniel Brătescu, omul care sculptează coji de ouă. Pentru acest număr, ne-a împărtășit din pasiunea sa, împreună cu prietena și colega sa, Cosmina Nidelea.
Daniel, când ai descoperit această pasiune neobiș­nuită?

În urmă cu 5 ani, total întâmplător, am găsit pe internet pagina unui artist din străinătate care făcea astfel de sculpturi. M-am îndrăgostit imediat de activitatea aceasta, mi-am cumpărat o freză de hobby și am început să lucrez, iar în timp, mi-am dezvoltat tehnica în mod natural, exersând. Nu am căutat tutoriale sau pași pe internet, am trecut direct la fapte. La un moment dat, am avut un mic obstacol de care nu puteam trece: nu știam cum să scap de membrana aceea subțire din interior, după ce scurgeam conținutul oului. După multe încercări, cu oțet, cu acid sulfuric chiar, ceea ce era periculos, am aflat de la cineva de pe internet că o soluție ar fi clorul. Am reușit și de atunci asta folosesc.

Modelele pe care le sculptezi sunt concepute tot de tine?

Da, am spart la început multe coji, până m-am obișnuit cu puterea frezei, cu fragilitatea cojilor. Modelele pe care le folosesc au devenit și ele din ce în ce mai complexe, de la modele abstracte, la portrete 3D, decupaje și modele geometrice detaliate, în genul mandalelor. Ce fel de ouă folosești pentru sculpturi? De obicei, ouă de gâscă, ouă de struț… Am încercat ouă de găină, dar sunt foarte, foarte fragile. Îmi doresc foarte mult să fac rost de ouă de emu, am întrebat și la grădina zoologică. Sunt niște ouă mari, negre la suprafață, iar pe măsură ce intru în adâncimea cojii, nuanțele trec de la albastru bleumarin, la bleu, spre alb. Pot să mă joc cu aceste nuanțe diferite și se obțin efecte foarte interesante.

Tratezi lucrarea finală în vreun fel, pentru rezistență?

Cu absolut nimic. Vreau să le păstrez în starea lor naturală, nu vreau să le schimb culoarea sau textura în niciun fel. Rezistă destul de bine, cel puțin 50 de ani țin, mai ales dacă nu sunt mutate sau atinse foarte des. Ce fel de unelte folosești pentru sculptură și cât ai investit în acest hobby? Inițial am pornit cu o freză metalică, dar producea niște vibrații care spărgeau cojile, așa că am renunțat și de curând am achiziționat o freză cu aer comprimat. Freza veche lucra la 7.000 de rotații pe minut, o freză dintr-un cabinet dentar lucrează la 40.000-70.000, iar cea pe care o folosesc acum merge la 400.000 rotații pe minut. Este mult mai fină, mai delicată. Am investit foarte mult până acum, și timp, și bani, deci aș zice că este o îndeletnicire costisitoare, dar nu regret nimic. Nu am ajuns încă la zero cu investiția-profitul, însă fac totul din pasiune și asta mă mulțu­mește.

Cum te promovezi?

Lucrez momentan la un site, www.danielbratescu.ro, unde postez poze cu ouăle sculptate, precum și idei de amenajări interioare, eu lucrând ca arhitect. În principal, merg la expoziții, târguri de obiecte artizanale, mește­șuguri, artă. Sunt destui cumpărători pentru ouăle sculptate, mai ales în preajma Paștelui, însă, din păcate, nu am eu foarte multe modele de vânzare, deoarece nu prea am timp să ma ocup numai de asta și nu vreau să privesc totul ca pe o afacere. Vreau ca fiecare model să fie bine lucrat, iar oamenii să le aprecieze unicitatea ca unor obiecte de artă. De obicei, când merg la ex­poziții, țin și câte un atelier în care încerc să învăț oamenii pre­zenți să sculpteze și ei și, astfel, să răspândesc această pasiune. Chiar urmează să țin un astfel de atelier după Paște, în București, în ca­drul proiectului Incubator107, despre care ați mai scris în revistă.

Cosmina, înțeleg că și tu ai o pasiune în domeniul artizanatului.

Da, eu fac broșe din materiale textile. Începutul a fost oarecum similar, văzusem niște modele de broșe în magazin și eu aveam o perioadă mai liberă, așa că m-am gândit că și eu pot face genul acesta de accesorii. Am luat ce materiale aveam prin casă, cu ce am mai strâns de la prieteni și m-am pus pe treabă. La început, bineînțeles că nu erau foarte reușite, dar, chiar dacă le purtam doar eu simțeam o satisfacție și îmi plăcea să le confecționez. Apoi, am tot experimentat cu diverse culori, materiale, mărimi și au început să le observe prietenele mele, care au dorit și ele. Acum mă relaxează foarte mult această activitate și le fac de plăcere.

flori textile
Foto: Mihai Nicolae

Tu participi la târguri?

Am fost la unul singur deocamdată, împreună cu Daniel, dar experiența a fost foarte frumoasă și sunt deschisă să mai particip și la alte evenimente. A fost prima dată când am primit feedback de la străini, până atunci doar prietenii se arătaseră încântați de broșele mele. Este minunat când oamenii pe care nu îi cunoști vin și te încurajează, admiră produsele muncii tale și le cumpără pentru ei sau pentru persoane dragi.

Ce fel de materiale folosești?

Folosesc materiale diverse și îmi place să le combin. Am învățat tot prin experiență ce materiale și ce culori merg bine împreună. Prefer să folosesc materiale sintetice, dar le com­bin și cu mătase, de exemplu. Mătasea este mai fină și mai prețioasă ca un material sintetic, dar nu are același volum, așa că le combin pentru a obține florile așa cum mi le doresc eu, cu petalele bine aranjate.

Ce planuri ai pe viitor?

Îmi doresc să dezvolt și mai mult această pasiune, să descopăr noi combinații și modele de accesorii, pe care să le arăt iubitorilor de frumos la diverse târguri și expoziții.

Vă mulțumim amândurora și vă dorim succes în urmarea pasiunilor voastre!

Cătălina Vieru



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *