M-am informat și cultiv cu succes tomate

foto arhiva Practic Idei
foto arhiva Practic Idei

Stimați cititori,
Sunt un amator în ceea ce priveşte cultura tomatelor (roşiilor) în grădina din jurul locuinței, şi an de an, în decursul celor peste 30 de ani, am experimentat felurite metode şi scheme de plantare a răsadului în câmp. Vă spun ce metode folosesc ca să obțin cele mai bune recolte.

Nicolae Sbârnea, com. Băltățești, jud. Neamț

Sunt un vechi abonat la publicația Practic Idei, fiind atras de multitudinea temelor prezentate, de metodele de realizare a diverselor lucrări, de tot ce poate gândi și realiza mintea o-menească și bine-înțeles că în fiecare an am contribuit și eu cu multe articole ce au fost publicate și experimentate de către cititori.
Începând din anul 2001 am toate revistele Practic Idei, legate frumos pe ani de apariție, volumele respective fiind păstrate în biblioteca personală împreună cu alte publicații valoroase, folosite la nevoie.
De peste 20 de ani am devenit un pasionat cultivator de tomate.
Pentru a avea reușită în acest domeniu, am început să mă documentez. Inițial, m-am informat din diverse publicații de specialitate (cărți de legumicultură şi broşuri privind cultura tomatelor în sere şi solarii etc.) în legătură cu biologia acestei specii, cât şi  cu cerințele ei față de sol şi factorii climaterici, şi abia apoi m-am apucat de treabă. Am studiat chiar și cărțile ce sunt folosite de studenții de la facultatea de agronomie, de publicații privitoare la sere și solarii.
Pe parcursul anilor am învățat multe amănunte și din revista Practic Idei. Toate observațiile le-am notat într-un caiet, și în mod special deficiențele constatate, căutând apoi soluții practice pentru a le îndepărta sau evita în anul următor.
La început îmi produceam răsadurile în răsadniță, dar cu timpul, din cauza îmbolnăvirii mele, nu am mai putut ieşi afară în frig şi umezeală, fiind nevoit să-mi mut activitatea într-o verandă unde încălzirea o asigur cu un calorifer electric, producându-mi răsadurile în pahare de plastic de unică folosință.
Am folosit scheme diferite la plantarea răsadurilor în câmp, în fiecare an făcând observații asupra felului în care se dezvoltă plantele, cât şi producția obținută, ajungând în final la concluzia că cel mai bine este să plantez tomatele folosind schema cu câte două rânduri grupate. Distanța dintre două grupe de rânduri am adoptat-o la 80-85 cm, fiind folosită ca potecă de circulație în timpul îngrijirii culturii (permi-țându-mi să merg fără să mă ating de plante, ştiind că tomatele pătează foarte uşor îmbrăcămintea).
Distanța între plante pe rând am stabilit-o la 55-60 cm, ținând cont de diametrul tufei de tomate în timpul vegetației, astfel ca plantele să nu se atingă între ele.
Răsadurile le realizez în pahare de plastic de unică fo-losință, găurite la fund, în care repic plăntuțele după ce au realizat cel puțin două frunzulițe adevărate. Răsadul fiind cu pământ la rădăcină, m-au determinat să fac gaura de plantare destul de adâncă pentru a da posibilitatea plantulei să fie îngropată până aproape de primele frunze adevărate, în felul acesta ea formând rădăcini şi pe porțiunea de tulpină îngropată şi care vine în contact direct cu pământul, mărindu-şi capacitatea de absorbție a substanțelor nutritive din sol, mărind în consecință şi producția de fructe. Plantele devin mult mai viguroase. În jurul plantulei, am completat golul din gaură cu mraniță mărunțită, asigurând hrana necesară.
La plantarea în câmp, la fiecare gaură unde urmează a introduce răsadul, umplu spațiul rămas gol cu mraniță cernută, pe care o tasez bine. În afară de acest îngrășământ, între cele două rânduri din grupă, fac cu cazmaua (hârlețul) din loc în loc găuri de aproximativ 17x17x17 cm, în care pun gunoi de grajd în curs de putrezire. La udarea culturii, apa o dirijez cu furtunul în aceste găuri cu gunoi de grajd, de unde ea prin infiltrare ajunge la rădăcinile plantelor. Înainte de înflorirea tomatelor, în fiecare gaură pătrată adaug și gunoi de păsări fermentat circa 10-12 zile în prealabil, care, datorită conținutului de fosfor, contribuie pozitiv la formarea inflorescențelor și respectiv la formarea fructelor de bună calitate.

foto arhiva Practic Idei
foto arhiva Practic Idei

Tomatele, fiind plante iubitoare de lumină şi căldură, am constatat că le merge mai bine dacă la plantare orientez rândurile pe direcția est-vest, evitând astfel umbrirea către plante (unele pe altele).
Pentru ca fiecare plantă să poată primi cât mai multă lumină în timpul zilei şi în special în jurul amiezii, am procedat la plantarea în schema numită „quinconce”, adică într-o grupă de rânduri: plantele de pe rândul al doilea le amplasez la jumătatea distanței dintre firele de pe primul rând. Această schemă de plantare, pe lângă faptul că permite o mai bună expunere a plantei la lumină şi căldură, prezintă şi avantajul de a permite operatorului în timpul stropirilor contra manei, să poată pulveriza substanțe de combatere pe toate părțile.
Pentru a putea realiza această schemă la plantare, pe o sfoară am fixat semne colorate din 60 în 60 de cm. După ce am realizat primul rând plantând câte un răsad la fiecare semn, al doilea rând la distanța de 60 cm față de primul rând, caut ca semnele de pe sfoară să cadă la jumătatea distanței dintre plantele din primul rând. După ce am realizat şi al doilea rând, deci o grupă de rânduri, cu două şipci de 80 cm, măsor la cele două capete distanța ce
determină spațiul destinat potecii de acces. Urmează apoi iar o grupă de două rânduri şi tot aşa mai departe.
Stropirile pentru combaterea manei le fac cu zeamă de urzică, metodă preluată din revista Practic Idei, autorii articolelor respective fiind domnul Ion Batin și doamna Dorina Sculean. Rezultatele sunt bune și se evită utilizarea chimicalelor. Pentru o bună pulverizare a substanței de combatere, folosesc pompa de tip „Vermorel” care se găsește în comerț și costă aproximativ 80 de lei.
Această pompă se poate folosi și la stropitul pomilor cu înălțime mică.
Obligatoriu pun araci și leg tulpinile tomatelor cu ațe făcute din diverse cârpe din care tai fâșii subțiri.
Copilirea o practic la toate soiurile cultivate, cu excepția celor din soiurile cherry, la care mai las din loc în loc copili care asigură fructe către sfârșitul perioadei de vege-tație. În jurul perioadei de 1-10 august întrerup creșterea în înălțime prin ruperea vârfului plantei, asigurând astfel hrănirea fructelor existente în diferite stadii de dezvoltare, ultima recoltă constând din gogonelele și roșiile în pârg, bune la murături pentru iarnă.
Sunt bucuros de realizările obținute în fiecare an, dorind ca și alți cititori ai revistei să-mi urmeze exemplul așa cum a făcut doamna Ioana Enescu, lucru menționat în revista nr. 4/2003, la pag. 31.
Consider că aceste sfaturi bazate pe observații îndelungate vor fi de folos şi altor amatori care îndrăgesc cultura de tomate în micuța grădină din jurul locuinței la țară.
Doresc mult succes cititorilor minunatei reviste Practic Idei. Să ne auzim cu bine!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *