Macul este rezistent la secetă și căldură

Stimată redacție și dragi cititori,
Printre florile din grădina mea de la țară se găsesc: garofița și macul.

Maria Angelica Trică, loc. Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea

Cele mai multe specii au fost obținute din garofița târâtoare (Dianthus plumarius) combinată cu garoafa de grădină (D. caryophyllus), de culoare roz-deschis.
Garofițele formează tufe dense, foarte ramificate, scunde, cu frunze asemănătoare ierbii, din care răsar, la începutul verii, mai multe tulpini purtătoare de flori.
Toate sunt plante perene vivace, deși se deteriorează după câțiva ani, de aceea este bine să fie reînnoite regulat.

Plante vara Trica garofite
foto arhiva Practic

 

Un număr remarcabil de va-rietăți au supraviețuit secolelor, inclusiv cea cunoscută ca „sops-in-wine” („muiată în vin”), folosită în perioada

elisabetană pentru aromatizarea vinurilor. „Bridal Veil”, „Queen of Sheba”, „Ursula le Grove” și „Pheasant’s Eye” datează din secolul al XVII-lea. Cele apărute în sec. al XVIII-lea includ seria Paisley Pinks, precum „Dad’s Favourite” și „Paisley Gem”, care au fost create special pentru a imita modelul de pe stofele Paisley și, de asemenea „Inchmery” și „Cockenzie Pink”.
În sec. al XIX-lea, speciile cu inflorescențe duble includeau „Mrs Sinkins”, „Earl of Essex” și „Rose de Mai”. „Napoleon III” este o varietate istorică, obținută din încrucișarea cu garoafa turcească (D. barbatus). Alte specii sunt utilizate ca ierburi, cum ar fi garofița de câmp (D. carhusia-nonum

), care folosea la prepararea de lichioruri medicinale de către călugării cartuzieni. În medicina chineză, garoafa sălbatică (D. suberbus) și o varietate chinezească anuală (D. chinensis) sunt utilizate pentru tratarea in-fecțiilor tractului urinar. Planta întreagă, nu doar florile, este amestecată cu rădăcini de salvie roșie sau dan shen (Salvia miltiorhiza) în același scop.

 

Garofițele au nevoie de un sol bine drenat, de o poziție însorită și se

întind viguros pe marginile aleilor sau în adâncituri din ziduri. Pot fi crescute în vase de teracotă si,

odată stabilizate, sunt tolerante la secetă. Preferă un sol alcalin. Dacă le plantați într-un sol acid, adăugați magnezit ori calcar de grădină sau introduceți bucățele mici de beton în pământ, sub plantă, deoarece acest lucru va menține calcarul în sol atunci când va ploua.
Doar speciile pot fi obținute direct din semințe. Varietățile menționate trebuie să fie înmulțite prin butași de tulpini neînflorite, vara.
Nu lăsați garofițele în umbra altor plante din vecinătate sau acoperite cu frunze moarte.

Frunzele pot putrezi dacă stau în umezeală și umbră.
Culegeți flori oricând aveți nevoie. Folosiți-le proaspete, dar rupeți partea albă, amară, de la baza petalelor.
Macii sunt plante rezistente anuale, ușor de crescut, ideale pentru a umple spațiile goale din ronduri. Cresc și pe pajiști sau lunci, pe lângă alte plante erbacee anuale.
Macul de grădină (macul de opiu: Papaver somniferum) crește cam până la 1,2 m. Are frunze mari, zimțate, de un verde-argintiu, și flori cu 4 petale, de la mov până la albe, urmate de capsule globulare cu un opercul care se deschide, eliberând semințele.
Când peretele verde al capsulei este tăiat, din el se prelinge latexul alb și amărui. Câteva forme ornamentale sunt larg răspândite: „Steagul danez”, roșu cu alb, din sec. al XIX-lea, sau mai vechiul „Cloșca și puii”, care formează un inel de flori micuțe înconjurând fiecare floare mare

 

. Cele mai populare sunt varietățile cu flori ca de bujor (grupul „Paeoniflorum”), precum cele numite „Nor alb”, „Bujor negru” ori „Flămândul antic”.
Macul roșu de câmp are 4 petale de un roșu-strălucitor, uneori cu o pată neagră în centru. A fost folosit la ameliorarea speciei de maci ornamentali „Shirley” și a celor din grupul „Mother of Pearl”.

 

foto arhiva Practic
foto arhiva Practic

 

Macul californian (Esoltia californica) este originar din vestul Statelor Unite, cu subspeciile mexicane extinse spre sud, în Deșertul Sonoran.
Acest mac este rezistent la secetă și căldură, are frunze verzi-albăstrii, fin divizate, și 4 petale mătăsoase, în culori de la galben precum lămâia până la portocaliu.
Printre varietățile ornamentale se numără „Ballerina”, cu flori solitare, având caneluri semiduble și duble, în nuanțe de roșu, roz, oranj sau galben.
Toți macii au nevoie de un sol bine drenat și o așezare la soare.
Deoarece macii nu se transplantează bine, presărați se-mințele, după ce le-ați amestecat cu nisip uscat, în straturi subțiri, uniforme.
Dacă semănați la intervale de 4-6 săptămâni, începând primăvara devreme, veți avea flori toată vara și toamna.
Pliviți macii regulat.
Făinarea poate fi o problemă când plantele fac semințe.
Recoltați și puneți la uscat părțile aeriene și petalele când florile sunt complet deschise, apoi depozitați-le. Colectați semințele din capsulele coapte și uscați-le.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *