Mahonia și Euonymus

fructe rosii
Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgăneşti-Olt, jud. Olt

Stimată redacție şi dragi prieteni, Într-un număr anterior al revistei Practic Idei, un cititor se interesa de cultura arbuştilor decorativi şi dorea informații despre acest subiect.
Vă prezint două specii arbustive nepre-tențioase pe care le am în curtea mea. Mahonia sau mahonul este un arbust cu frunze persistente şi încreţite şi cu aspect lucios. Toamna-iarna frunzele capătă o nuanță purpurie. Florile care apar în aprilie (uneori încă din martie) sunt aşezate în raceme erecte în vârfurile lăstarilor, având culoarea galbenă şi un uşor parfum cu miros de miere. Fructele care se formează după înflorire se colorează albăstrui-brumat, ca şi cele de porumbar. Genul Mahonia are câteva specii, dar cea mai cultivată este Mahonia aquifolium, cu înălțime de circa 1 m, specie pe care o dețin şi eu. Dar se mai cultivă şi M. Japonica de talie mai înaltă de până la
4 m, ce are culoarea frunzelor verde-albăstrui. La Mahonia frunzele bătrâne se înlocuiesc anual primăvara, în mod treptat cu altele tinere şi verzi deschis. Arbuştii de Mahonia cresc încet, se pot tunde şi lăsăresc, pretându-se pentru garduri vii. Drajonează şi formează plante noi în jurul tufei. La transplatare, uneori, frunzele cad lăsând impresia că se usucă, însă pe parcurs lăstarii dau din nou. Mahonia poate creşte atât la soare cât şi la umbră. Preferă orice sol, dar să nu fie calcaros (e calcifugă). Rezistă la ger iarna fără nicio protecție. Mai sensibilă este specia M. Japonica. Înmulțirea se face prin drajoni, marcotaj şi chiar prin semințe. Un alt arbust decorativ, mai ales prin fructe toamna şi iarna este Euonymus sau salba moale. Florile care apar vara nu au importanță decorativă, fiind mici şi verzui. Valoarea decorativă o conferă fructele, care la maturitate şi sub influenţa frigului se colorează. Eu dețin specia E. Europaeus cu frunze căzătoare toamna în noiembrie, dar există specii între care E. Japonicus cu frunze persistente şi foarte ramificată. Specia E. Fortunei are înclinație de plantă urcătoare. Ultimele 2 specii nu le am. Euonymus se recunoaşte după lăstarii cu coajă verde şi frunze ovale. E. Europaeus (Europens) este o specie rustică rezistentă la ger şi la secetă spre deosebire de speciile cu frunze persistente care sunt mai sensibile. Creşte în orice sol, chiar şi calcaros şi nu este afectat de poluarea atmosferică. Se plantează în grupuri, dar se poate utiliza şi la garduri vii. Se înmulțeşte prin butaşi sau prin semințe în octombrie, ori stratificate pentru primăvară (vezi Practic Idei nr. 3/2012, p. 58-59). Frumusețea ornamentală constă în bogăția de fructe cu un colorit viu, strălucitor, roz-roşiatic cu capsule în 4 lobi, care la maturitate lasă să se vadă semințele mari de culoare portocalie şi lucioase ce se mențin şi iarna. Prin aspectul lor viu colorat atrag privirile în peisajul toamnei ori al iernii. Cultivați aceşti arbuşti!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *