Marcotajul, cea mai ușoară metodă să înmulțim clematita

Cornelia Diaconescu, loc. Sânandrei, jud. Timiș

Cornelia Diaconescu

Dragi cititori,
Pentru că primăvara și-a intrat în drepturi, toată lumea a intrat în „febra florilor” în dorința noastră de a aduce mai repede natura, frumosul, culoarea, în casa și grădina noastră.

Și pentru că este sezonul de cumpărături, de achiziții de flori, trebuie să știm cum anume dorim să arate grădina sau casa noastră, să ne facem o schiță, să vedem ce se pretează zonei, solului, condițiilor pe care le putem oferi plantelor cumpărate (de foarte multe ori luăm o floare pentru că ne place cum arată, dar nu o putem „găzdui” cum se cuvine), trebuie să fim cumpătați, să alegem cu grijă și să nu uităm că o gradină frumoasă nu se realizează într-un an, durează.
Și pentru că vorbeam de flori, doresc să vă prezint o floare pentru care eu am o adevărată „obsesie” clematisul. Dețin multe colecții de flori, datură (11 soiuri), leandri (15), achimenes (12) și altele, dar cățărătoarele sunt preferatele mele, și nici nu ocupă spațiu, decât pe verticală.
Clematisul este cultivat încă din evul mediu fiind adusă în Europa, din Asia și America. Deși pare gingașă și firavă, lucrurile nu stau chiar așa. În momentul achiziției unei plante de clematis, în afară de preferința culorii (ce ne ghidează de cele mai multe ori în alegerea făcută), trebuie să luați în seamă și alte aspecte: ce soi este, dacă și când se tunde,  ce preferințe are. Toate clematitele au nevoie de un suport pe care să se cațere, un loc unde la baza pământului să fie umed și puțin umbrit (eu sădesc o crăiță sau altă floare pitică), iar partea aeriană a plantei să fie scăldată de soare, lumină; există și o sintagmă vizavi de clematis: „picioarele la umbră și capul la soare”.
Așadar, îi trebuie un loc adecvat, undeva pe latura vestică sau nordică a casei, la picioarele unui arbore (eu am cățărat o mare parte din ele în pomi). Plantarea lor se face primăvara, într-o groapă de obicei dublă față de volumul ghiveciului, dacă le îngropați mai adânc decât baza ghiveciului nu are nimic, din contră, se dezvoltă și ramifică mai bine.
Imediat după ce ați plantat o clematită este bine să se facă și o tăiere drastică pentru a favoriza formarea ramurilor de la bază (se taie de la a doua pereche de  noduri numărând de jos în sus, fix cu un cm deasupra, cu o foarfecă as-cuțită și curată).
Tăierile sunt cele mai importante lucrări pentru a avea clematite frumoase. Pentru a face o tăiere corectă este important să știm ce specie de clematită avem.

Cornelia Diaconescu

Clematitele hibride, foarte viguroase, cu înflorire în perioada de vară, se taie energic imediat după trecerea florilor, reducând ramurile la o lungime de vreo 30-35 cm.
Clematitele ce înfloresc toamna se tund întotdeauna primăvara, în martie-aprilie cu o tăiere drastică la circa 1 m înălțime de la sol.
Clematitele ce înfloresc primăvara devreme (clematita montană, clematita armandii, clematita alpină), se tund numai după trecerea florilor îndepărtând partea terminală a ramurilor, sau nu se tund de fel (Atenție! Clematita montană își formează bobocii de floare toamna, să nu cumva să o tundeți).
Înmulțirea clematitei se face prin mai multe metode, eu prefer butășirea, marcotajul și despărțirea tufei, dar se poate înmulți și prin semințe (se folosesc imediat după recoltare), metodă mai mult pentru „pricepuți”.
Metoda prin butășire se poate aplica primăvara luând butași verzi după ce a intrat în vegetație (eu înmulțesc așa clematita montană și alpină). O altă perioadă bună este ca vara, imediat după trecerea florilor, să tăiați din lujer fragmente lungi de cam 10 cm pe care au apărut 2 perechi de frunze și să rupeți perechea de sub acestea. Se plantează la 4-5 cm adâncime într-un amestec de turbă și nisip și se țin la o temperatură de 15-18 grade Celsius; după cam 6 săptămâni butașul se poate transplanta într-un ghiveci mai mare. Se mai poate înmulți și iarna cu butași lemnoși.
Marcotajul este metoda cea mai ușoară, planta putând fi luată de lângă planta-mamă după un an. Și despărțirea tufei se practică cu mare grijă și doar dacă planta este destul de matură.
Uneori din cauza circulației proaste a aerului poate apărea mucegaiul cenușiu, împotriva căruia se stropește cu Rovral sau Topsin și se îndepărtează părțile afectate.
Clematitele sunt flori minunate, spectaculoase, pot fi combinate cu alte cățărătoare sau solitare, într-o gamă de culori și forme foarte variate (eu am avut 11 culori, acum am a-
chiziționat încă 12 soiuri: galbene, mov, roz, vișiniu, albastre, albe, bicolore).
Vă recomand cu drag să vă achiziționați o clematită. Pentru in-formații, întrebări, schimburi de păreri, vă las datele mele: com Sânandrei, jud. Timiș, cod 307375, email: [email protected], tel: 0752.316.033.
Sănătate!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *