Mi-am împlinit visul, am ajuns la mormântul lui Arsenie Boca

la mănăstire
Foto: Ionela Nole

Ionela Mariana Nole, loc. Mioveni, jud. Argeș

Dragă redacție, Citesc lună de lună revistele apărute și mă bucur foarte mult de succesul lor. Văd că apar corespondenți noi cu articole bune și ăsta e semn bun. Vă scriu despre o călătorie cu totul specială, un vis împlinit.De curând mi-am îndeplinit un vis, ce până nu de mult mi se părea imposibil – mă gândeam cum să ajung eu acolo? Niciodată! Dar niciodată să nu spui niciodată. Vă povestesc despre excursia la Mănăstirea Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca. Împreună cu o colegă de serviciu am hotărât să facem tot posibilul și în postul mare al Paștelui să ajungem acolo. Am primit informații despre organizarea unor excursii cu această destinație, dar parcă cineva ne punea bețe-n roate, ori nu mai erau locuri, ori noi nu puteam în datele respective etc. Până într-o zi când n-am mai ținut cont de nimic și am plecat. Vă mărturisesc că și atunci când eram în autocar parcă aveam emoții că nu ajungem. Călătoria a început sâmbătă 27 aprilie la ora 4 dimineața. Ne-am ocupat locurile și am purces la drum, căci aveam kilometri de parcurs în față. O domnișoară, dintre organizatori, pe numele Mihaela, de la Biserica Mavrodolu – Pitești, ne-a ținut trează atenția tot drumul, povestind cu un glas duios și melodios despre părintele Arsenie Boca, dar și alte rugăciuni frumoase și care ne atrăgeau atenția.

Mănăstirea Prislop este situată într-una dintre regiunile cele mai pitorești din țara noastră. De la Hațeg spre miazăzi se deschide minunata depresiune a Hațegului sau Țara Hațegului, leagănul poporului român, care se întinde până la poalele Munților Retezat. Așezată într-o poiană, la altitudinea de 640 m, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri, de unde pornesc pante domoale până aproape de monument. S-a spus pe drept cuvânt că un drum în Țara Hațegului este un drum în istorie. Viața omenească a pulsat neîncetat în aceste minunate locuri, începând cu omul paleolitic, ale cărui urme s-au descoperit în peșterile de la Ohaba Ponor și Ciodorina, situate nu departe de Mănăstirea Prislop. La 25 noiembrie 1948 mitropolitul Nicolae Bălan l-a adus la Prislop pentru restaurarea mănăstirii, pe ieromonahul Arsenie Boca, ce până atunci fusese starețul reînviatei mănăstiri brâncovenești de la Sâmbăta de Sus.

Ca stareț al mănăstirii, părintele Arsenie, licențiat în teologie la Sibiu și absolvent al Academiei de Arte frumoase din București, începe imediat înfrumusețarea locului și restaurarea bisericii. Corul maicilor, instruit de duhovnicul mănăstirii, părintele Arsenie a contribuit la înfrumusețarea slujbelor, fapt ce a determinat sporirea continuă a numărului de credincioși care participau la slujbele de duminică și sărbători. Părintele Arsenie a conceput și zidit o clopotniță pe stâncăria unui delușor de lângă biserică, cu un deosebit aspect decorativ, ca o sinteză între arhitectura bisericilor de lemn maramureșene și cea a bisericilor ridicate pe stânci de la muntele Athos, precum și o frumoasă oală decorativă lucrată de dânsul manual, din bucăți de țiglă verde. La poalele dealului a amenajat un lac în care în zilele senine se reflectă atât biserica, cât si clopotnița.

Preacuviosul, părintele nostru Arsenie Boca, un sfânt al vremurilor noastre, s-a născut în 1910, la Vața de Sus, jud. Hunedoara, într-o familie de oameni săraci. A făcut școala primară și liceul în orășelul Brad din jud. Hunedoara. Este absolvent al Facultății de Belle Arte și al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, având și cunoștințe profunde de medicină. Nu știa nimeni atunci când a murit părintele Arsenie, că el va face binele și în duh, de dincolo de moarte, alinurile de la mormântul său sunt adevărate pentru foarte mulți dintre noi. Eu am plecat acolo pentru a-i dărui acestui mare sfânt o clipă a vieții mele, clipa în care cu ochii înlăcrimați i-am atins crucea. O cruce simplă de lemn, pe care el spusese înainte cu șase luni de a muri să-i fie scrisă data. Mărturisesc sincer că aș putea scrie foarte mult, dar vreau să mă apropii de încheiere, așa că vă spun câteva cuvinte ale Sfântului Arsenie Boca: „Nu te teme turmă mică… Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor. Iată eu cu voi sunt trup și sânge, în toate zilele până la sfârșitul veacului. Dar fericiți cei cu inima curată.”



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *