Mi-am încărcat bateriile în vizită la Sarmisegetusa

Foto: Beatrice-Roxana Pană

Beatrice-Roxana Pană, Boldești-Scăieni, jud. Prahova

Stimată redacție,
O dată cu venirea primăverii încep să îmi fac planuri pentru vacanță. Totodată îmi amintesc locurile minunate prin care am trecut în alți ani și, cu o doză uriașă de nostalgie, răsfoiesc albumele de fotografii.
Anul trecut, împreună cu bunicii și copiii mei, am ajuns într-o zonă în care nici unul dintre cunoscuții noștri nu fusese: stațiunea Georgiu-Băi. Aceasta este situată într-o zonă deluroasă cu altitudine relativ mică (350 m) la poalele Munților Metaliferi. Este o stațiune balneoclimaterică permanentă, căutată pentru diferite afecțiuni: locomotorii, tulburări de nutriție și gastro-intestinale, cât și pentru tratamentul unor boli ale sistemului nervos. Într-un cuvânt, aici veți găsi liniște, aer curat care vă vor umple sufletul și vă vor face să priviți viața cu mai multă îngăduință.
Această stațiune este la un nou început de drum și se fac numeroase lucrări de renovare. Cu toate că era “în șantier”, anul trecut a primit titlul de „destinație turistică de excelență a României“. Cazare veți găsi la câteva hoteluri frumos amenajate, pensiune și la localnici care sunt deosebit de primitori și de ingenioși.
Prima zi a sejurului am petrecut-o la ștrandul cu ape termale. Acesta este compus din 3 bazine: cel mic cu adâncime până la 1,6 m (apa este foarte caldă și acest fapt face ca toți copiii să fie într-o continuă „bălăceală“); cel mijlociu crește de la 1,6 la 3 m, iar cel de-al  treilea este bazinul olimpic, singurul din Trasilvania. Ultimele două sunt destinate înotătorilor cu experiență. Ziua petrecută la ștrandul cu ape termale a fost o zi minunată, cu mult soare, multă distracție și voie bună.
În interiorul stațiunii veți găsi și Complexul Termal Germisara. Acest sit arheologic cuprinde un castru militar, iar în subteran veți găsi o cavitate naturală deosebit de interesantă. A fost dată foarte mult timp uitării, dar acum, prin simplitatea frumuseții ei, a convins că merită să fie arătată lumii și admirată. Parcul stațiunii este colindat toată ziua de turiști de toate vârstele, care, după o scurtă excursie la Cascada Crăiesei, se odihnesc pe băncuțe.
Cascada este foarte aproape de parc, 15 minute vă vor fi suficiente să vedeți această minunăție a naturii, care încă o dată ne arată ce frumusețe a mai făurit. Vă asigur că susurul cascadei vă va convinge să reveniți pe aceste meleaguri hunedorene.
A treia zi am plecat în excursie la Cheile Madei. Sunt foarte aproape de Georgiu-Băi. Situate la ieșire din satul Mada au o lungime totală de 22,4 km. Aici, apa Balșei a sculptat cu măiestrie roca. Ba vijelioasă, ba calmă, Balșa reușește să treacă de pereții calcaroși și să își croiască loc printre stânci. Peisajul este fantastic, iar copiii au fost încântați, intrând cu picioarele în apa rece și curată. Însă, această vizită în natură a fost și o prețioasă lecție de educație. Deși zona este destul de puțin umblată (noi nu ne-am intersectat decât cu doi turiști), cantitatea de deșeuri întâlnită a fost neașteptat de mare. Am fost profund dezamăgită că în cristalul apei, alături de păstrăvi se aflau cizme vechi, PET-uri, găleți sparte etc., iar păsările cântau în arbori alături de haine putrezite (unele aflate chiar la înălțimea de 3-4 m). Cu un gust amar, înlăturat parțial de frumusețile naturii pe lângă care treceam, ne-am reîntors în stațiune. Am vrut totuși să menționez și acest aspect, poate cineva stopează acest fenomen îngrijorător și ecologizează zona. Este păcat ca aceste meleaguri să nu fie puse în valoare așa cum merită. Ar trebui ca autoritățile să dea amenzi usturătoare celor prinși că lasă gunoaie în asemenea locuri curate și frumoase, iar localnicii să organizeze unele activități de ecologizare, strângere a deșeurilor și reciclarea lor, unde se poate.
Ultima zi cu mașina în Orăștie (aflat la 18 km distanță) și de acolo ne-am îndreptat spre Costești, spre grandioasa cetate Sarmisegetusa Regia. Situată în satul Grădiștea Muncelului, a fost capitala Daciei înainte de cucerirea romană. Este cea mai mare fortificație dacică din Munții Orăștiei.
Într-un „parc“ natural cu arbori seculari de dimensiuni impresionante, într-o liniște deplină, am întâlnit ceea ce a mai rămas din greu cucerita cetate. Sanctuarele au o poveste doar de ele știută. Întregul peisaj emana mister și respect. Respect pentru înaintașii noștri, pentru Decebal, care cu prețul vieții și-au apărat glia străbună. Mai multe nu vă voi spune, în speranța că veți ajunge să încercați aceste sentimente în peisajul absolut minunat al munților noștri, sper, curați. Doar atât mai spun, ca o concluzie: numeroșii turiști străini întâlniți acolo și pe tot parcursul călătoriei mi-au întărit convingerea că trebuie să ne apreciem atât țara, cât și străbunii, trecutul și tradițiile. Alții, care nu au asemenea locuri, străbat mii de kilometri până la noi, pentru a vedea o frântură de istorie.
Vacanța noastra a avut  și istorie, și peisaje deosebite și chiar o lecție de viață!



One thought on “Mi-am încărcat bateriile în vizită la Sarmisegetusa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *