Micky a făcut o pasiune pentru rufele de pe sârmă și pantofi

Cristina Basarabescu, loc. Roșiori de Vede, jud. Teleorman

Dragă redacție,
Micky este cel mai bun prieten, nu numai al meu, ci al întregii familii. Pot spune că este cel mai iubit dintre câini. Este labrador negru și are frumoasa vârstă de 3 ani și jumătate. Deși este în plină maturitate câinească, nu a depășit în comportament vârsta copilăriei – joaca și poznele sunt la ordinea zilei.
L-am crescut de mic, de la aproape 2 luni, când a fost adus acasă de o prietenă de-ale mamei. Era speriat, scâncea mereu și nu-și găsea locul în curte. Ne-a fost frică la început pentru viața lui, întrucât era foarte mic și nici măcar dinții nu îi dăduseră. În prima zi, imediat după ce l-am adus, l-am învelit într-un cojoc și l-am culcat într-un coș de răchită special pregătit pentru el. A dormit puțin, dar apoi s-a sculat și s-a pus pe scheunat de ți se rupea inima. M-am gândit că micuțului nostru îi este foame și i-am pregătit un castron cu lapte la temperatura camerei în care am pus miez de pâine. Ideea a fost inspirată, căci Micky a băgat tot botișorul în castron, apoi, gândindu-se el ca nu cumva să nu-i ajungă mâncarea, a băgat și lăbuțele astfel că devenise un cățel în alb și negru.
De atunci, zilele au trecut și cățelușul a devenit un strașnic apărător al casei și un tovarăș de joacă nemaipomenit. Pentru că a fost cuminte, Micky a primit de la Moș Nicolae o minge  specială care, strânsă, scoate sunete care-l invită la joacă. Mingea i-o aruncăm și el fuge, o prinde și apoi se preface că ne-o aduce, dar nu o lasă, chemându-ne să o luam. Și astfel se încinge o joacă pe cinste.
Nu este uitat de Moș Crăciun și nici de Iepuraș de la care primește conserve speciale de câini și biscuiți sub formă de os, pentru care a făcut o pasiune adevărată. Pasiune a făcut în primul an și pentru rufele aflate pe sârmă, pentru pantofi și orice putea fi ros și-a fost iertat, pentru că este cel mai iubit dintre căței, cum ne place să-i spunem de fiecare dată.
Nu la fel este iertat și de celălalt cățel, Pigu, un ciobănesc carpatin de aproape 15 ani, care, atunci când Micky depășește limita jocului și a respectului pentru un câine mai în vârstă, îl liniștește rapid cu o labă și un mârâit amenințător.
Pe ambii căței îi hrănim cu hrană specială, bobițe sau conserve. Nu le lipsesc deparazitarea, vizita la veterinar cu vaccinurile obligatorii, iar pe timp de vară, ca masură de precauție împotriva paraziților ce pot fi luați din iarbă, le aplicăm în fiecare lună Frontline. Astfel, prietenii noștri sunt sănătoși și ne putem bucura de ei fără frică de boli.
Micky este cel care ne conduce când plecăm de acasă și ne așteaptaă la venire. Nimeni nu are voie să intre; se așază pe scară în fața ușii și privește oarecum nepăsător, lăsându-ți impresia că nici nu te vede, dar la primul pas pe care îl faci spre el, blana i se zburlește și, ca prin întâmplare, îl apucă un căscat care-i dezvelește podoaba danturii cu care n-ai vrea să faci cunoștință. Îți spune clar că pe aici nu se trece cât nu suntem noi acasă!
Iarna îl protejăm împotriva frigului lăsându-l să stea în hol, în coșul lui, și știm când vrea afară, căci o labă în ușă este semnalul, apoi cât se poate de repede revine la culcușul cald. Singurul lucru care-l deranjează sunt artificiile și pocnitorile de revelion, când este în stare să intre în cel mai întunecat colț și nu se mai mișcă de-acolo.
Îi iubim cu adevărat pe prietenii noștri necuvântători și de aceea m-am decis să scriu aceste rânduri ca o mică mulțumire pentru dragostea lor necondiționată, pentru prietenia și pentru raza de soare pe care ne-o aduc în fiecare zi. Ei ne descrețesc frunțile  și ne ajută să vedem partea bună a vieții și să ne bucurăm de ea. Pe curând!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *