Nalba, vedeta de vară a grădinii

floare inalta de gradina
Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt
Stimați prieteni Practic(i), Am observat că multe flori de modă veche revin tot mai frecvent în actualitate, cu noi hibrizi sau varietăți care atrag din nou iubitorii lor și grădinarii.
Mi-am propus să vă prezint câteva informații și unele precizări despre genul de plante Tanacetum, care a fost cam abandonat, fiind semirezistente și cu viață scurtă. Deși este plantă perenă, se cultivă mai mult anual, din semințe care uneori nu răsar. În prezent se vinde și în ghivece primăvara, ca o tufă mică, iar toamna sunt livrate rădăcini cu coleți care se plantează în grădină cu protecție de iarnă pentru ger. Genul Tanacetum cuprinde plante de grădină care în cataloagele de flori apar sub denumiri foarte diferite ca de exemplu: Pyrethrum sau Matricaria făcând parte din familia margaretei – Asteraceae, dar și sub denumirea de Chrysanthemum coccineum. Denumirile populare sunt și ele diverse în funcție de specie. Cea mai cunoscută este acea de calomfir. Mai răspândită este specia perenă Tanacetum coccineum, sinonim cu Chrysanthemum coccineum fiind plantă de grădină cu înălțimea de 45 la 70 cm și flori singulare de 5 cm, de culoare roz, roșu sau alb – tipică de margaretă, cu înflorire în luna iunie. Eliminând florile trecute vom stimula înflorirea mai mult timp. Frunzele de culoare verde închis și crestate – penate – sunt aromate mai ales la calomfir sau Tanacetum colsamita – cu miros de melisă sau roiniță (sau iarba stupilor). Există soiuri cu frunzișul argintiu (ca la Cineraria) și cu flori albe sau galbene dar și cu frunziș galben auriu și scunde de 17 cm. Specia Tanacetum porthenium sau Matricaria eximia, cu denumirea populară de iarba fetei, este plantă anuală semirezistentă, cu înălțimea de 15-20 cm și care provine din Caucaz. Poate fi cu flori simple sau cu flori bătute cum este soiul „Double White” sau „White star”, care crește în ghiveci. Tulpinile de iarba fetei au perișori iar frunzele cresc cu 3 sau 5 frunzulițe. Florile unt tip margarete. Între Tanacetum balsamita (calomfirul) și Tanacetum parthenium (iarna fetei) diferențele sunt mici, doar că prima crește mai înaltă de circa 90 cm și are florile mai mici, de culoare alb-gălbui. Calomfirul este folosit ca plantă aromatică (condimentară) sau ca medicament. Genul cuprinde și o specie mai populară numită Tanacetum vulgare sau Calaparul comun sau Vetricea, înaltă de peste 1 m și cu inflorescențe galben-aurii, cu miros puternic, ce alungă insectele, dar care poate fi și condiment pentru pește, cârnați sau lichioruri. Iarba fetei a fost folosită în vechime pentru inducerea travaliului la naștere. Se recomandă să fie evitată de gravide. Ca și Vetricea, conține și substanțe toxice. Iarba fetei uscată și pusă în săculeț se folosește contra moliilor. În cosmetică se folosește ca hidratant al pielii. Sunt utilizate frunzele fie verzi, fie uscate. Ca plantă floricolă, iarba fetei arată foarte bine în ghivece cât și în grădini. În general Tanacetum nu are pretenții mari față de sol, dar să nu fie prea tasat, să aibă drenaj și să nu fie prea umed. Crește la soare sau la semiumbră. Se înmulțește prin semințe semănate în februarie-martie în seră sau solarii, cât și prin despărțirea tufelor primăvara la soiurile perene. Eu am cultivat doar specia Tanacetum Coccineum, pe care o vedeți în poza alăturată. Consider că aceste informații vă pot fi de folos. Vă explic în continuare ce trebuie să aveți în vedere când cultivați nalba de grădină cu flori involte (bătute), deoarece în unele dintre scrisorile primite de la persoane pasionate de cultura florilor, mi s-au solicitat semințe și sfaturi despre ele, relatându-mi totodată că au avut eșecuri cu semințele cumpărate. Nalba de grădină cu denumirea botanică de Althaea rosea (Altea rosea) sinonim cu Alcea Rosea, este o specie bienală cu tendință de plantă perenă. Este populară, nelipsită în grădinile rustice, mai ales că în ultima vreme s-au creat varietăți multiple. Un alt motiv este și faptul că este folosită și ca remediu naturist, având efecte terapeutice multiple, pe care le voi aminti pe parcurs. Din punct de vedere floristic nalba de grădină poate fi considerată o vedetă de vară în grădinile cu flori remarcându-se printr-o ținută zveltă, înaltă de 2-3 m, și puțin ramificată, asemenea unor turle înalte. Inflorescențele lungi de 50-100 cm sunt așezate pe tulpină ori ramificații, purtând flori simple sau bătute, ce apar la axila frunzelor, câte una sau două, având codițe scurte care îmbracă axul. Florile bătute au aspectul unor buchete de trandafiri. Datorită noilor creații horticole există numeroase soiuri având culori de la alb, roz, roșu, galben și alte nuanțe. Florile se deschid de jos în sus, toată vara și până toamna, având durată destul de mare. Înflorirea are loc în al doilea an de la semănare, iar în unele situații și după 3 ani, iar dacă semințele sunt semănate în ianuarie într-o seră caldă, la 8-10 grade Celsius, poate înflori în același an. Nu este prea pretențioasă la factorii de mediu. Caracteristic este că îi place solul mai greu, dar permeabil, bogat în humus (tip cernoziom) și cu expoziții însorite. Rezistă bine iarna la frig, însă este mai prudent dacă protejați plantele la suprafața solului cu frunze uscate, paie sau creați o oarecare adăpostire față de curenții de aer din timpul iernii. Obținerea plantelor de nalbă din semințe este o metodă uzuală. Semințele sunt destul de mari, aplatizate, rotunde, de culoare cenușie-brună, care se însămânțează vara, în iunie-iulie, pe straturi sau în răsadnițe ori solariu. Trebuie să aveți în vedere că semințele de Alcea rosea au însușirea de a germina în condiții de întuneric strict, pentru care motiv este nevoie să le îngropați bine la adâncimea de 1-2 cm, tasând ușor pământul și să le acoperiți cu folie de culoare închisă (neagră), care are rolul și de a menține umiditatea constantă a pământului. Semințele răsar după 2-3 săptămâni dacă solul este mereu reavăn. După răsărire se îndepărtează folia. Speciile cu flori simple se pot autoînsămânța și răsar când găsesc condiții favorabile. Plantele se răresc sau se repică după o lună sau două, dar aveți grijă să dislocați adânc fiindcă rădăcina se înfige în profunzime. Plantarea la locul definitiv se face toamna în octombrie, dar mai bine primăvara următoare devreme, la distanța de 50-60 cm între plante. Înflorirea are loc vara și ține până toamna. După trecerea treptată a florilor se formează capsule mari, cu multe semințe așezate ordonat, care la maturizare deplină se pot scutura. Puterea de germinație a semințelor se menține 3 ani și este de aproximativ 60-70% din numărul de semințe. În timpul vegetației și înfloririi are nevoie de udare regulată fără a crea băltiri – care dăunează. Aveți în vedere că este foarte sensibilă la rugina plantelor (Puccinia malvacearum), o boală a acestor culturi, care se produce mai ales în timp secetos sau când plantele cresc pe un teren sărac în materii organice. Boala se manifestă prin puncte roșietice-brune, ruginii pe reversul frunzelor unde produce nevroze puternice și uscarea lor. Pentru tratamente preventive și curative se folosesc substanțe pe bază de sulf, dar cel mai indicat este produsul Bavistim folosit în soluții pulverizate pe frunze și tulpină. Pe lângă bogăția și frumusețea florilor, nalba de grădină este o valoroasă plantă medicinală (Althaea officinalis) având utilizare în afecțiuni digestive (indigestii, probleme intestinale), în tuse sau în cosmetică pentru tenuri uscate. Rădăcinile sunt scoase din pământ toamna, se curăță, se taie în bucățele care se usucă fie în cuptor la 30-50 grade Celsius, fie în alt mod, până ce pierd umiditatea. Frunzele au efect dacă sunt culese înainte de înflorire. Florile de nalbă de culori închise pot fi folosite la colorarea oțetului aromatic, a siropurilor tonice ori în amestec cu frunzele pentru ceaiuri pectorale. Ofer semințe celor care îmi trimit plic timbrat autoadresat.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *