Ne-am recules la mănăstirea din Sâmbăta de Sus

la manastire
Foto: Pamfiluța Anton

Pamfiluța Anton, loc. Nereju, jud. Vrancea

Dragă redacție,
Stau și mă gândesc adesea ce țară frumoasă și bogată avem. Dacă aș avea timp, aș colinda fiecare colțișor al patriei. Ce bogății spirituale și materiale poți descoperi în minunata Românie! Este frumos să afli despre tradiții și să vezi frumusețile altor țări, dar dacă am merge la pas pe drumurile patriei, am descoperi că țară ca a noastră nu există nicăieri în lume.
Citind revista Practic-Idei, am descoperit frumoasa zonă a Brașovului, a Sibiului și nu în ultimul rând a Mănăstirii Sâmbăta de Sus.
I-am povestit soțului despre această mănăstire și ne-a promis solemn că mergem să o vizităm. S-a ținut de cuvânt și astfel de Sf. Ilie am plecat cu întreaga familie. Am trecut prin Tulnici, Lepșa – frumoasa stațiune turistică, Greșu, Tg. Secuiesc, Brașov.
Am vizitat Brașovul, cel mai mare oraș din regiunea montană și centrul celei mai importante zone turistice montane din țara noastră, dispunând de obiective turistice deosebite ca Biserica Neagră (am vizitat-o, e foarte fumoasă), Casa Sfatului, case vechi cu valoare de patrimoniu și în apropiere stațiunea Poiana Brașov.
După ce am vizitat acest minunat ținut montan, am trecut prin Făgăraș și am ajuns în localitatea Cincsor, la cumnata mea Dorina. Am fost tratați regește, apoi a doua zi am mers la mănăstirea Sâmbăta de Sus, Brașov. Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele munților Făgăraș, e renumită ca loc de reculegere, mângâiere și întărire sufletească pentru credincioși și vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest locaș sfânt.
Istoria Mănăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea. În anul 1654 satul și moșia din Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaților, care a construit o bisericuță din lemn pe valea râului. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești între anii 1688-1714, a zidit în piatră un lăcaș de cult și de reculegere. Mănăstirea Brâncoveanu a fost distrusă în anul 1785. După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire, a fost locuit de urmași ai familiei Brâncoveanu.
Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus i-a revenit mitropolitului dr. Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926.
Mai jos de biserică la cam 50 m, Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit și vechea clopotniță a mănăstirii în forma inițială, unde până în anul 1997 (când au fost mutate în turla noii incinte) au fost adăpostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a căror greutate depășește 2.000 kg.
Fântâna „Izvorul Tămăduirii“, atestată documentar la anul 1500, cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut și țesut unele întâmplări miraculoase și legende, a fost restaurată mai întâi de mitropolitul Nicolae Bălan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar.
Al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu este mitropolitul dr. Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 arhiepiscop al Sibiului, mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului.
În incinta mănăstirii întâlnim atelierul de pictură pe sticlă, școala de zugravi, întemeiată de Brâncoveanu la Sâmbăta, care a împământenit aici stilul brâncovenesc în picturi murale, la bisericile din această parte a țării.
Tot aici am aflat că mănăstirea are bibliotecă – deține un fond de peste 70.000 volume de carte și periodice – organizată după principii moderne, care este deschisă pentru public și este foarte utilă iubitorilor de studiu.
Unul dintre obiectivele cultural-religioase care măresc strălucirea pe care o are Mănăstirea Brâncoveanu este „Academia Sâmbăta, spiritualitate, cultură, artă, știință“, care a fost inaugurată, la sărbătoarea „Adormirea Maicii Domnului“ din 15 august 2003. Este o clădire cu 70 de camere, 130 locuri de cazare, un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri și o sală de mese. Aici sunt organizate conferințe, simpozioane, întâlniri și sunt primiți, găzduiți și serviți oameni din afară. Așa cum Arhimandritul Teofil Pârăianu spunea: „Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă“  – așa am simțit și noi, o bucurie și pace interioară.
Și ca să fim împăcați cu noi înșine, am vizitat și fântâna lui Arsenie Boca, cel care a fost starețul mănăstirii în anii 1939-1945. Ne-am simțit ca un fluture în floare în mănăstire și la fântână. Ce locuri frumoase!
Toate aceste locuri vizitate sunt locuri de liniște și pace interioară. Ești prezent și parcă mintea începe să colinde mai mult decât poți merge tu. Te duce în trecut și te gândești câte au pătimit și cât de mult l-au iubit sfinții pe Dumnezeu. Rugăciunile sunt ascultate, mai ales dacă sunt făcute din inimă, nu egoist. În sinea mea, mi-am dorit o binecuvântare de sănătate, înțelepciune asupra întregii familii, rude, prieteni. „Fie ca necontenita veghe a Sfinților Martiri Brâncoveni împreună cu ruga zilnică a truditorilor întru Domnul – ai acestei sfinte mănăstiri – să vă aducă sănătate sufletească și trupească, belșug de bucurii și întru toate, bună sporire“ – urare venită din partea Arhimandritului Ilarion Urs starețul Mănăstirii Brâncoveanu în 2000.
Cu toții ne dorim sănătate și bucurii și sper că la anul să revin în aceste locuri minunate, o dovadă în plus că în țara noastră sunt, încă, meleaguri de vizitat și locuri de odihnă. Belșug de bucurii doresc întregii echipe a revistei Practic-Idei, redactori și cititori.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *