Negruț prinde cârtițele din grădină

catel lățos
Foto: Natalia Neagu

Natalia Neagu, com. Stoenești, jud. Argeș
Dragă redacție, Sunt o veche colaboratoare a revistei și de această dată vă scriu tot pentru concursul „Am un prieten alături”, despre al treilea câine al nostru, pe nume Negruț.
A fost găsit pe malul râului Dâmbovița, în com. Stoenești, în data de 23 aprilie 2003, de către soțul meu când se afla la pescuit. Era foarte mic, cred că nu avea nici o lună când l-a găsit. Plângea și era ud de rouă sau de ploaie, căci noaptea plouase. Îi era foarte foame și frig, de aceea soțul meu l-a luat, l-a pus în sacoșa lui și a renunțat la pescuit, venind diret acasă. Dând de căldură, ghemulețul negru nu a mai plâns. Menționez că abia ne mutaserăm din Câmpulung la țară, la Stoenești, doar de câteva zile. Nu o aveam decât pe Peti, cățelușa noastră cu care veniserăm de la bloc, în vârstă de 9 ani. Deci ne trebuia și un câine de curte. Numele Negruț i l-a pus soțul, pe drumul spre casă și pot spune că i se potrivește perfect. Când l-a scos din sacoșă să mi-l arate, vă spun sincer că mi-au dat lacrimile de emoție și de drag, dar și de mila lui. Am rămas profund impresionată de acel ghemotoc mic, negru, cu niște ochișori foarte jucăuși și blânzi. Imediat am făcut rost de lapte și i-am dat cu puțină pâine înmuiată. A mâncat totul imediat, s-a culcat pe picioarele soțului (pe papucii lui) și a adormit la soare. Soțul meu era fericit că l-am acceptat în curtea noastră. Prima lui „cușcă” a fost o cutie de carton căptușită cu o bucată de pătură. S-a împrietenit repede cu Peti. Am omis să vă spun că avea o ureche tăiată și vârful nasului ars cu fierul înroșit. Probabil de stăpânul lui. După două săptămâni l-am dus la veterinar și l-am deparazitat intern și extern. Între timp i-a făcut soțul un coteț pe măsura lui. L-am învățat cu zgardă și lesă și a început să fie un paznic foarte loial în doar câteva luni. Ca să nu se piardă, îl legam la cotețul lui noaptea, iar ziua îl lăsam liber prin curte și grădină. De când avem oile, din toamna lui 2006, Negruț are locul lui la curtea lor, și le păzește cu foarte multă grijă. S-a atașat de noi încă din prima zi și îl iubim nespus de mult. Își arată dragostea și atașamentul față de noi în special când venim de undeva, se gudură pe lângă noi, dar și scâncește într-un fel anume și parcă zâmbește uneori. Cred că fiecare dintre noi trebuie să aibă pe lângă casă un câine, deoarece este o binecuvântare. În momentul de față o avem pe Peti de 15 ani, Negruț de 7 ani, Brutus de 3 ani și Marco de 2 ani. Îi iubim la fel și îi îngrijim pe fiecare, dar și ei ne răsplătesc cu recunoștința și cu dragostea lor. Îi hrănim cu bobițe pentru câini din carne de pasăre cu legume, ciorbă din oase și pâine veche de 1 zi. Le facem vaccinurile necesare, pe Negruț și Brutus îi tundem vara și le facem baie tuturor. Lui Negruț nu-i plac petardele, îl deranjează. Când plouă mărunt și des îi place să stea în ploaie. Se sesizează mereu când simte un arici prin zonă și scoate cârtițele din pământ, scormonește până găsește cârtița și o așază la vedere să-l felicităm pentru isprava lui. De multe ori renunță la pâinica lui pentru găini, iar în vasul lui de apă se scaldă rațele leșești. Este un câine tolerant cu celelalte animale și păsări din curte și pentru asta îl iubim enorm. Toate cele bune!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *