Norocel ne-a demonstrat că pisicile chiar au 9 vieți

Foto: Simona Surdulescu

Simona Surdulescu, Craiova

Dragi prieteni,
Am mai scris despre protejații mei, câini, pisici sau broaște țestoase. De data aceasta aș vrea să vă povestesc despre Norocel, un pisoi care a ilustrat zicala potrivit căreia “pisica are 9 vieți”!
Chiar în ziua când a apărut nr. 8/2010 al revistei Practic-Idei (n-am să uit niciodată această dată), întorcându-ne de la muncă, eu și soțul meu am făcut un mic ocol să plătim niște facturi. Deoarece afară era o căldură cumplită, soțul meu m-a lăsat în mașină și s-a dus singur. După vreo 20 de minute, l-am văzut cu stupoare oprindu-se lângă un tomberon de gunoi, răsturnându-l și scotocind după ceva. Nu-mi venea să-mi cred ochilor: când s-a ridicat, ținea în mână un ghemotoc, care s-a dovedit a fi un pisoiaș de circa o lună, slăbuț, cu niște ochi mari, care nu mai avea putere nici să miaune. Îl auzise și se oprise să-l scoată din capcana mortală în care-l aruncase cineva fără inimă. Evident, am luat pisoiul acasă, ne-am oprit direct în baie cu el și l-am spălat și dezinfectat bine, după care am început să-l hidratăm cu un pic de lapte și apă, atenți să nu-i provocăm niciun deranjament stomacal. Sărmanul pisoi nu știa nici să lipăie lăpticul, deși era destul de mărișor, drept pentru care am adoptat tot metoda hrănirii cu seringa. După ce a mai prins puteri, l-am dus direct la medicul veterinar, care ne-a dat o pastiluță pentru deparazitare și ne-a asigurat că e un pisoi normal, dacă făceam abstracție de faptul că era înfometat și deshidratat. Ne-a mai zis și că, în halul în care era, probabil nici n-ar fi supraviețuit mai mult de câteva ore. Și uite așa, ne-am trezit cu încă un pisoi, pe lângă cei 2 pe care îi avem: Michi-Clopotel și Missy, plus Pisu-Gri care e al nimănui, dar vine zilnic la geamul bucătăriei să își capete porția de “ceva bun”. Ne-am tot gândit ce să facem cu pisoiașul, în casă erau deja prea mulți, iar afară nu s-ar fi descurcat singur, ca să nu mai vorbesc de faptul că Lady, cățeaua noastră, nu suportă urmă de pisică străină în curte.
Fiica noastră ne-a dat până la urmă soluția salvatoare: niște prieteni de-ai ei tocmai își pierduseră pisica și doreau să ia alta. A vorbit cu ei și au fost încântați să-l adopte pe Tigruț (așa i-am zis la început), dar ne rugau să-l mai ținem la noi câteva zile, până veneau ei din concediu.
Toate bune până aici, dar pisoiul nostru, după vreo 3-4 zile de hrană bună, somnic și răsfăț, s-a gândit că în casă nu prea mai are ce face și ar vrea și el să iasă la plimbare cu Michi, în curte. Într-o dimineață, a reușit să se strecoare nevăzut pe ușă. Din fericire, am observat repede evadarea și am ieșit să-l caut, exact la timp să-l înhăț de sub botul căscat al lui Lady, care probabil se gândea că e vreun șobolan și tocmai se pregătea să-l înșface! După această ultimă aventură, am considerat că cele 9 vieți ale pisoiului (prima, dată de mămica lui, a doua când a fost scos din tomberon, a treia când i-am găsit părinții adoptivi și a patra când aproape l-am scos din botul câinelui) merită un nume special, așa că am hotărât ca numele lui să devină Norocel. Iar celelalte 5 vieți sper să le petreacă în tihnă la noii lui stăpâni! Și, dacă se plictisea cumva, i-am trimis și o surioară, ceva mai mare, o pisicuță galben-portocalie, o frumusețe, pe care probabil o fugăriseră ceva câini de pe stradă și se urcase în copacul din fața casei noastre, de unde a recuperat-o fiica mea, cu ajutorul unui vecin. Și, deși am dat de veste prin cartier, după o săptămână nu a venit nimeni după ea, așa că ne-am gândit că lui Norocel i-ar prinde bine o surioară.
Asta este povestea lui Norocel, o poveste tristă la început, dar se pare cu final fericit. Noi am făcut tot ce am putut mai bine pentru el, ca de altfel și pentru multe alte animăluțe pe care le-am adunat de pe drumuri și cărora le-am găsit familii iubitoare și primitoare.
Vă doresc o zi de iarnă blândă tuturor și, dacă vedeți în drumul vostru un animal rătăcit, înfometat sau bolnav, nu întoarceți capul, încercați să-i fiți de ajutor pe cât puteți!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *