Oravița, de 10 ori prima

Palatul Prefecturii Oravița
Foto: Maria Radu

Maria Radu, loc. Reșița, jud. Caraș Severin

Dragi prieteni, Vă scriu cu multă plăcere despre locurile adânc săpate în inima mea încă din copilărie, din Oravița, oraşul cel mai lung din țară care stă pe aur şi de al cărui nume sunt legate cel puțin 10 premiere româneşti.
Lăsăm în urma noastră intersecția cu şoseaua ce vine de la Timişoara, în com. Grădinari şi ne continuăm drumul spre Oravița. La intrarea în oraş ne oprim la hotelul „Caraş“ renovat şi modernizat, cu un restaurant unde se prepară feluri de mâncare tradiționale şi exotice servite de un personal cu comportament occidental. După ce salutăm gazdele, ne îndreptăm grăbite, un grup de doamne din Reşița, spre teatrul „Mihai Eminescu”, primul teatru din România, construit în 1816 după modelul teatrului din Viena. Dacă cineva vrea să vadă cum a fost vechiul teatru vienez, poate să vină pe meleagurile noastre, la Oravița, să vadă construcția care este prima clădire de teatru din piatră din sud-estul Europei şi prima clădire din Europa iluminată cu ajutorul lămpilor cu acetilenă. Pe scena teatrului s-au perindat personalități de seamă ca Mihai Eminescu şi George Enescu, trupe din Austria, Germania, Ungaria, de la Teatrul Național Bucureşti. 
Aflăm, cu ocazia vizitei, că Oravița stă pe aur. La nord de oraş se pot vedea râpele minelor de aur. De acolo pleacă spre Maidan, către zăcămintele de acolo, o galerie de câțiva km. La sud este situată Ciclova, cu minele de aramă şi argint şi cu şteampul de bani de altădată. Se crede că în această zonă, exploatările miniere au început dinaintea epocii romane. La Oravița este cel mai vechi oficiu minier, înființat în 1730. După numai 3 ani se construiesc aici barajele, considerate cele mai vechi construcții de acest gen. Tot ca o premieră, din 1756, vin aici pentru schimbare de aer, în lunile de vară, autoritățile civile şi militare din Timişoara. Mai târziu, în 1878 se dă în folosință stațiunea climaterică Marila.

La Oravița, în anul 1768, s-a hotărât mai întâi înființarea uzinelor de fier de la Reşița. Ceea ce atrage turiştii aici este o călătorie de neuitat pe traseul Oravița-Anina, cea mai interesantă linie ferată, cu cele mai mici curbe, cu pante mari, cu tuneluri şi viaducte de o rară frumusețe. Calea ferată străbate un ținut muntos, cu păduri întinse fiind considerată o premieră inginerească de excepție chiar şi în prezent. În 1847 se termină cea mai veche linie ferată din țară, linia Oravița-Baziaş, destinată transportului minereului. Gara din Oravița, cu 2 nivele, este prima gară din România. Atunci când s-a inaugurat exista şi un ascensor cu care se urcau oamenii şi mărfurile. Fosta Monarhie, deschide la Oravița, în anul 1869, cea dintâi expoziție de industrie şi comerț. Cu multă mândrie, mulți localnici mi-au amintit că în oraşul lor s-a măcinat cea mai bună făină care se exporta până în Japonia şi se cota la Bursa din Londra sub denumirea de Făină de Banat. Farmacia muzeu Knoblauch este un alt punct de atracție al urbei cărăşene. Este cea mai veche farmacie montanistică din țara noastră. Fondată la 1763 de Edward Winter, organizată cu sediul în clădirea actuală de farmacistul Johannes Lederer la 1790, în co-proprietate cu familia Knoblauch din 1796, ea păstrează parfumul epocii ei şi vă invită să-i treceți porțile. În 1926, Oravița devine capitala nou înființatului județ Caraş şi ca o capitală care se respectă din 1927 începe construcția Palatului Prefecturii, astăzi sediul Primăriei.

Din centrul oraşului urcăm spre mânăstirea Călugăra situată în apropierea urbei, la numai 8 kilometri, într-un loc pitoresc, cu miros proaspăt de pădure şi început de toamnă. O stâncă semeață de aproape o mie de metri, „stânca Rolului” îi ține de scut, iar apa generoasă ce vine din munte îți tămăduieşte sufletul. Istoria ei coboară mult înaintea acestor vremuri. Un colț de rai pământean, un loc de rugăciune care mă recheamă ca un magnet să-l revăd. La sfârşitul slujbei eşti invitat să împarți cu ei bucatele lor specifice, excelent pregătite. Ne despărțim cu greu de aceste locuri, de colțul de rai al Oraviței şi ne continuăm drumul înapoi spre oraş care se tot modernizează. O bază de agrement se construieşte la intrarea în oraş. Lacurile s-au amenajat pentru înot. Duminica mergem în Serbia. Trecem prin punctul vamal Naidăş care este numai la 22 de km de Oravița. Duminica nu este aglomerată vama. Ne îndreptăm spre Călugăra lor şi ne facem nerăbdătoare cumpărăturile: produsele lor de calitate la prețuri convenabile. Vorbim româneşte şi plătim cu moneda noastră.

Ne oprim în piață la Biserica Albă pentru a savura un Burek cu brânză, o plăcintă sârbească de la mama ei, cu foi, care ți se topeşte în gură. Ne mai face cu ochiul şi o plescavița cu carne. Plecăm apoi spre Palanca, la Dunăre unde ne oprim la restaurantul cu specific pescăresc. De acolo se poate trece Dunărea cu bacul. Dar noi cerem supă de pește şi friptură de somn. Ni se servesc nişte porții generoase! Comanzi 2 porții şi se satură 5 persoane. Peştele  proaspăt este adus pe platou, iar ciorba în castroane aburinde. Ştiu că acolo se oferă turiştilor, în pahare mici, țuică aromată de gutui. Ne întoarcem la Biserica Albă ca să ne plimbăm, să vedem lacul de câmpie şi amenajările făcute de ei. Admirăm vilele cochete construite în jurul lui, casele țărăneşti care au „sobe“ de închiriat. Ne amuzăm la vederea anunțurilor despre oferta de camere. Ne plimbăm relaxate în jurul parcului; în spatele nostru bicicliştii aşteaptă răbdători să le permitem trecerea. Nici măcar n-au sonerie instalată pe bicicletă. Curățenie şi multă politețe sunt 2 cuvinte care îi caracterizează. Ne întoarcem spre casele noastre cu promisiunea că ne vom întoarce pentru o plimbare cu bacul. Poate o încercăm pe la Moldova Nouă. Vă aştept şi pe voi în ținuturile noastre cu locuri de neuitat. De la Oravița se ajunge în zone turistice renumite cum sunt Cheile Nerei, Cheile Minişului şi ale Caraşului. M-am bucurat de un week-end plăcut şi vă aştept şi pe voi, dragi prieteni să ne vizitați.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *