Pământul de frunze asigură plantelor elemente hrănitoare

arhiva Practic-Idei

Svetlana Popescu, București

Toamna vederea maldărelor de frunze mă pune serios pe gânduri. Ce bun material pentru viitorul pământ de frunze!
Pământul de frunze este  o minunăție de substrat, obținut în urma descompunerii frunzelor căzute ale copacilor şi arbuştilor fructiferi sau nu, mai ales ale foioaselor.
Structura lui este pufoasă, uşoară, fiind permeabil la apă şi aer, bogat în elemente hrănitoare uşor asimilabile de către plante. Reprezintă un excelent material pentru îmbunătățirea structurii şi  proprietăților fizice ale solului. Adăugând pământ de frunze (şi ceva nisip) la un pământ greu, lutos, structura acestuia, în timp relativ scurt, se va îmbunătăți considerabil.
Cel mai bun pământ, substrat, se va obține din frunzele de mesteacăn sau de arțar. Foarte indicate şi bune sunt şi cele de carpen, fag, paltin, arin, tei, alun, scoruş, soc. Indicate sunt şi frunzele de plop, chiar dacă „se lasă” ceva mai greu descompuse. Ele sunt tare potrivite pe post de păturică-mulci peste bulboasele din grădină, pentru muşuroirea din jurul trandafirilor, pe sub pomii şi arbuştii fructiferi, tocmai pentru că sunt mai rezistente, iar conținutul în tanin nu este supărător.
La polul opus se îngrămădesc frunzele de salcie, castan, stejar din cauza concentrației de tanin. Frunzele de nuc sunt undeva pe la mijloc. Pe ele le vom strânge să ne facem provizii pentru momentul atacului gândacului de Colorado. Vreo 2 kg de „materie primă”, puse într-un butoi, acoperite cu apă, 10 litri, şi ținute aşa vreo 2-3 zile. La momentul potrivit, cam cu vreo trei săptămâni înainte de perioada de instalare a nesuferitei și dăunătoarei insecte, vom putea prepara o soluție folositoare.
Mai întâi adunăm frunzele cu grebla specială, cea cu dinții lungi si elastici, ca un evantai. Este indicată pentru suprafețe nu prea întinse. Dacă avem de adunat de pe o suprafață mai mare este potrivită folosirea maşinii mecanice de tuns iarbă. Potrivim înălțimea pentru tăierea cât mai superficială, astfel încât frunzele aspirate să fie tocate şi îndesate în sacul de colectare. Materialul este gata de compostat! Așa frunzele intră în descompunere mai repede şi mai uniform. Inconvenientul – trebuie lucrat doar pe vreme uscată.
Adunăm frunzele de pe „tarlaua” noastră, mai exact din locurile în care nu avem prea mare trebuință de ele. Pe cele de pe moşia proprie, prefer să le las la locul lor. Poate mai puțin pe cele de la vreun copac sau arbust care au fost atacați de gângănii peste vară. Pe acestea le ard, iar cenuşa merge la compost sau sub brazdă. Pe cele de la plantele atacate de ciuperci le las pe loc. Specialiștii spun că sporii, până-n toamnă, nu mai au ce căuta pe frunze, se lasă la „vatră”, adică se împrăştie pe pământ, unde au treburile lor.
Eu prefer să-mi aduc frunze de aiurea, cel mai indicat de la vreo margine de pădure. Nu iau din pădure, ca să nu stric echilibrul ecosistemului. Un pământ dezgolit în pădure (şi nu numai, fireşte) este vulnerabil la orice rău, iar mişunelile de la suprafața, dar şi de sub pământ sunt lipsite de hrană.
Voci mai cârcotaşe ar spune că ne-am aduce boli şi dăunători din import. Nu este chiar aşa, chiar de sunt frunze de la copaci/arbori, arbuşti loviți de vreun beteşug, nu va trebui să ne facem vreo problemă, pentru că nici bolile şi nici dăunătorii din alt areal nu se „potrivesc” cu cele de la noi.
Revin acum la tipul de frunze. În principiu putem folosi frunzele tuturor speciilor, dar trebuie să ținem seama de o condiție: să aflăm care se descompun în cel mai scurt timp. Să ținem minte că între 0,5–1 an se descompun frunzele majorității foioaselor caduce (cu frunză căzătoare): mesteacăn, arțar, scoruş, soc, carpen, fag, alun, păducel şi altele. Între 1,5–2 ani au nevoie frunzele de stejar, plop; peste 2 ani, dar până în 3 necesită cele de nuc, castan, salcie. Frunzele speciilor din urmă au nevoie de un timp mai îndelungat şi pentru că, având un conținut considerabil de tanin, este mai bine să aşteptăm cu înglobarea lor în substratul pentru culturi.
Atenție, plantele tinere nu suportă prezența taninilor. Este îngreunată sau chiar compromisă dezvoltarea ulterioară.
Frunzele de la speciile cu frunzişul veşnic verde şi coniferele au nevoie de 2,5-3 ani ca să treacă în rândul materiei folositoare. Înainte de compostare, este bine să le  mărunțim.
Prepararea pământului de frunze diferă de cea a compostului, deoarece el nu reprezintă un compost şi nici nu are proprietățile acestuia. La transformarea lui, microorganismele, bacteriile, miceliile nu folosesc oxigenul. Iată şi marea diferența dintre ele.
Avem diferite variante de „compostare”. Dacă ştim să meşterim şi avem la îndemână 4 pari şi o plasă de sârmă sau doar sârmă, putem dibăci o cutie de 1x1m în care îndesăm bine-bine frunzele adunate. Dacă avem şi iarbă sau buruieni de pe la colțuri de grădină le adăugăm printre ele.
În locul lăzii am recurs la sacii pentru gunoi menajer, cei de litraj mare, pe care i-am înțepat pe alocuri şi în care am îndesat laolaltă frunzele, iarba rămasă şi câteva buruieni. Fac bine la fermentație, o accelerează. Apoi am udat bine-bine cu apa rămasă după ultima ploaie. Sacii nu i-am legat la gură, ci doar i-am răsucit şi am pus pe ei câte o greutate.
Singura condiție fără de care nu se poate este ca materia primă să fie udă. Deci frunzele trebuie adunate după o ploaie bună sau după ce a căzut pe ele o brumă serioasă. Dacă acestea sunt uscate avem grijă să le udăm din plin.
Utilizarea pământului de frunze este destul de largă. În stare nematurată, crudă, pământul va fi gata cam în 0,5-2 ani (în funcție de „soiul” frunzelor). În pământul de frunze crud, pe lângă pământul negru, plăcut mirositor se disting cu u-
şurință resturi de frunze, bucățele de rămurele. El poate fi adăugat la compost, la substratul de plantare pentru o mai bună afânare, ca strat de mulcire sau pentru umplerea golurilor din gazon.
Pământul de frunze maturat, „copt”, este gata în 1-3 ani. El arată ca un pământ negru, cu un miros reavăn plăcut, omogen şi pufos, uşor, fără resturi vegetale. El se foloseşte ca şi cel crud, în plus mai poate fi utilizat ca substrat pentru însămânțare sau pentru răsaduri. Este şi un bun companion pentru compost sau pământul de grădină, care, împreună cu nisipul vor alcătui un substrat potrivit pentru plantele de apartament şi nu numai.
Deci încercați să obțineți hrănitorul pământ de frunze pentru plantele voastre!
Vă doresc înțelepciune, multă putere de muncă și grădini rodnice!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *