Parazitozele externe ale animalelor (II)

medic veterinar
Foto: Mihai Dincă

medic veterinar Mihai Dincă, București

Stimați cititori,
Așa cum am promis, revin cu informații despre râia la păsări, precum și despre alți paraziți ce afectează sănătatea animalelor din gospodărie.
Râia păsărilor se deosebește în funcție de zona în care se localizează.
Râia picioarelor (râia văroasă) este o ectoparazitoză a galinaceelor, mai rar la păsările de colivie, produsă de acarieni Cnemidocoptes mutans ce se localizează la picioare pe zone lipsite de pene. Este o boală puțin contagioasă, ce se transmite prin intermediul solului. Leziunile apar inițial la partea inferioară a degetelor, prin ridicarea solzilor, acumularea de material albicios dedesubt, apar cruste ce se îngroaşă, devin gri la suprafață şi albe în profunzime, iar picioarele se deformează. Crustele sunt foarte aderente, iar desprinderea lor lasă dermul sangvinolent. Evoluția este de 6 luni până la un an, păsările slăbesc, apar şchiopături, artrite, căderea falangelor chiar a arteritelor grave la acest nivel. Leziunile de arterită se extind şi în ficat, rinichi, splină, cord şi pulmon. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice clare și a examenului microscopic al crustelor. Tratamentul se face cu substanțe uleioase, unguente, după înmuierea picioarelor în apă caldă saponată sau glicerină. Se folosesc soluții de Lindavet 3,5 la mie, Neguvon 2%. S-au obținut rezultate şi cu Ivomec 0,2 mg/kg. Tratamentul se repetă la 7 zile, de două, trei ori, alături de decontaminarea adăposturilor şi a padocurilor.
Râia corpului (râia deplumantă, râia penelor) este produsă de Cnemidocoptes laevis ce parazitează în principal la galinaceele din gospodărie. Boala este foarte contagioasă, penele căzute conțin acarieni care se pot transmite prin contact direct. Simptomele apar inițial pe crupion (partea dinapoi a păsărilor) şi se extind pe abdomen, spate, partea superioară a gâtului şi cap. Inițial apare prurit ce degenerează în ciugulit, până la smulsul penelor, apărând zone deplumate şi leziuni în formele mai vechi de boală. La baza tijei penelor se poate observa un mic manșon alburiu format din lamele epidermice ce conțin paraziți. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a evidențierii paraziților. Tratamentul se face cu pulberi înglobate în băi de nisip sau aspersiuni cu soluții apoase cu Amitraz 0,25‰ sau Tetraclorvinphos sau Triclorfon soluție 1,5‰. Tratamentul se repetă la 7 zile alături de decontaminarea, curățirea și dezinfectarea temeinică a  adăposturilor şi padocurilor.
Râia peruşilor este produsă de Cnemidocoptes pilae, care parazitează la comisurile ciocului, unde sapă galerii în epidermă, determină dereglarea proceselor de degenerare şi exfoliere epidermică, cu deformarea regiunii. Semnele se pot generaliza începând de la cap, regiunea cervicală, până în regiunea cloacală, pectorală şi a membrelor. Crustele sunt dense, au aspect rugos, de culoare alb-văroasă. Poate apărea şi o deformare a ciocului ce este ireversibilă după tratament. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice caracteristice şi prin examen microscopic al raclatului din zonele afectate. Tratamentul se face cu Odzlen 4 pensulații la un interval de 2-3 zile urmate de o pensulație la 3–4 săptămâni; avermectine picături 0,2 la mie, câte 0,1 ml/pasăre pe cale intramusculară în doză unică sau cu rapel la 10-14 zile. Se va suplimenta rația de hrană cu vitamine.
Alte boli parazitare periculoase pentru animale sunt demodeciile. Aceste boli parazitare sunt produse de acarieni din genul Demodex ce parazitează la câine, pisică, oaie, capră, taurine, porc, cal şi om. Speciile de Demodex parazitează în foliculii piloși, în glandele sebacee, în glandele sudoripare şi în glandele mixte sebacee-sudoripare. Stadiile de dezvoltare ale parazitului se desfășoară pe aceeaşi gazdă, iar durata ciclului biologic este de 9-10 zile.
Demodecia canină (demodexoză, acnee parazitară, demodicoză, piodemodecie) afectează frecvent câinii tineri, parazitând în zonele conductului auditiv extern, în zona pleoapelor, hrănindu-se cu sebum. Sursele de contaminare sunt reprezentate de câinii infestați, cu evoluție acută sau cronică (latentă). În afara gazdei, paraziții rezistă până la 6 zile. Contaminarea se realizează prin contact direct, în principal de la mamă în primele ore de viață.
Receptivitatea este influențată de rasă (mai frecvent la rasele cu părul scurt, boxer, sharpei, teckel, dalmațian, dobermann, dog german, dar poate apărea şi la yorkshire, bobtail, chow-chow; sexul poate influența receptivitatea, masculii fiind mai frecvent infestați; vârsta este un factor important, demodecia fiind frecventă la câinii tineri, rar la adulți sau bătrâni; starea de întreținere şi carențele cresc receptivitatea şi apariția semnelor clinice; starea pielii poate afecta receptivitatea, pielea seboreică, cu pH alcalin favorizând dezvoltarea paraziților; imunitatea influențează major receptivitatea, scăderea imunității crescând posibilitatea manifestării clinice a demodeciei, iar la apariția semnelor clinice apare şi o imunosupresie ce se majoreaza odată cu evoluția bolii.
Clinic sunt mai multe forme evolutive:
a) Forma simplă (uscată) debutează cu eritem în zona capului, în jurul ochilor, pe obraz, urechi. Apar tulburări de cheratogeneză, apar scvame fine pielea având aspect rugos. Apar seboree, pielea fiind unsuroasă, depilații în jurul ochilor, peribucal, dar se pot ivi şi pe gât, piept, torace, membre.
b) Demodecia supurativă pustuloasă (piodemodecie) apare datorită complicării septice a leziunilor cutanate, frecvent cu Stafilococcus aureus, Pseudomonas, Proteus. Pustulele formate sunt alb-gălbui, superficiale, sau violacee, profunde. Depilația este difuză, apare puroi sangvinolent la nivelul pielii, durere, prurit. În timp apar cruste groase, pielea se tumefiază cu apariția de leziuni ulcerative, stare generală modificată, anorexie, slăbire, aspect de „câine bătrân”, limfonodulii sunt măriți şi dureroşi.
Diagnosticul este dificil de pus în faza inițială a bolii, se va ține cont de vârsta, antecedentele la alte exemplare, familii. Confirmarea se face prin examinarea raclatului cutanat profund la microscop, în mai multe preparate de examinare. Se face diagnostic diferențial de râia sarcoptică şi alte boli. Prognosticul este rezervat datorită posibilității recidivei. Tratamentul se realizează cu Neguvon soluție apoasă prin fricționare locală, câteva zile la rând, dar atenție la riscul apariției intoxicației (antidot–atropină); Amitraz, suspensie apoasă, prin spălare, cu repetare la 14 zile, de 2-3 ori; avermectine (Ivomec), 0,2 – 0,3 mg per kg corp, repetat la 7 zile.
Demodecia la pisică este intâlnită mai rar, produsă de Demodex cati. Simptomele sunt mai discrete, cu apariția depilațiilor pe cap, pleoape și periocular, pe gât; otită cu demodecşi în cerumen. Diagnosticul se pune pe baza exminării raclatului cutanat din zonele depilate. Tratamentul este prin fricționarea săptămânală, totală, cu Amitraz, 0,025‰. S-a mai folosit şi Malathion 0,5 %.
Demodecia bovinelor este produsă de Demodex bovis, regasită în aproape toate țările, cu repercusiuni grave asupra producțiilor. Boala apare mai frecvent la vacile de lapte, sporadic. Debutul este cu o dermatită nodulară fără prurit, în zona axilară, la gât, articulațiile scapulo-humerale, bot, jaret, în jurul nodulilor pot apărea cruste mici şi depilații, iar conținutul nodulilor este purulent-sangvinolent. Pentru tratament se folosesc suspensii de Amitraz sau Trichlorfon prin fricționări locale.
Demodecia caprinelor este produsă de Demodex caprae, afectând frecvent tineretul de 1-3 ani. Contaminarea se face frecvent prin contactul direct al iezilor cu mamele infestate, sau indirect prin fecale, obiecte din adăpost. Infecția se poate transmite şi transplacentar. Leziunile apar în zona capului, gâtului, grebănului, flancuri, lateralele toracelui, membre şi mai rar zona dorso-lombară şi abomen. Inițial apar mici eriteme, papule dure ce dau aspect neuniform părului. Prin abcedarea nodulilor se scurge un lichid alb-gălbui bogat în paraziți. La animalele tinere leziunile pot fi generalizate, cu modificarea stării generale, anemie, slăbire progresivă ce poate duce până la moarte. Diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenului la microscop a raclatului de piele. Tratarea bolii se face cu Neguvon prin aplicații locale repetate la 3 zile.
În numărul viitor revin cu un articol despre alți paraziți externi și tratamentul necesar. Până atunci, vă doresc succes și să aveți grijă de animalele voastre!



2 thoughts on “Parazitozele externe ale animalelor (II)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *