Păstrați o agendă a lucrărilor necesare în grădină

Ioana Preda, Bucureşti

Ioana Preda

Stimată redacție,
Vă mulțumesc încă o dată pentru premiile acordate în urma publicării articolelor trimise de mine. Vă scriu despre transplantarea târzie în grădină a principalelor răsaduri de legume.

Începând cu prima lună a primăverii, fiecare gospodar care are o grădină de legume, flori şi un solar intră în febra celor mai importante lucrări. După ce ne-am asigurat că avem răsaduri bune, frumoase şi viguroase, ne gândim cum să le transplantăm în grădină la loc definitiv. Această operație este cea mai importantă, deoarece în funcție de felul cum este făcută vom avea legume şi flori pe măsura aşteptărilor.
Primul lucru care trebuie făcut este să ne punem ordine în idei, să planificăm din timp totul, aşa încât să nu intrăm în panică. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o agendă sau un carnețel unde va nota toate etapele parcurse, pentru a ne veni uşor în anul următor. Voi căuta în cele ce urmează să descriu regulile principale de transplantare a răsadurilor de la legumele cele mai căutate. De obicei, transplantarea se face în luna mai, dacă avem o perioadă caldă.
În acest an, în cele mai multe zone din România, au fost temperaturi scăzute; de aceea, puteți transplanta răsadurile la locul definitiv și spre sfârșitul lunii mai – începutul lui iunie.
Înainte de a începe transplantarea, trebuie să ținem cont de următoarele reguli ce vor fi respectate: în primul rând avem grijă de rotația culturilor; se va dezinfecta pământul din timp cu piatră vânătă şi var pentru distrugerea viermilor şi a larvelor existente în sol; pe terenurile unde s-a împrăştiat gunoi de grajd de toamna, grija mare este să se sape mai adânc, aşa încât să se încorporeze uniform.
Roşiile (Pătlăgelele roşii). Răsadul de roşii obținut în răsadnițe calde sau reci se sădeşte pe răzoare la loc definitiv în grădină, după ce au trecut nopțile friguroase. Se aleg cele mai viguroase plante şi se scot cu puțin pământ la rădăcină. Se transplantează în rânduri depărtate la 80 cm unele de altele şi la 50-60 cm între fire. Este bine să alegeți un timp noros sau chiar ploios. Se udă mult şi se pune şi pământ uscat deasupra pentru a se menține umezeala câteva zile. Dacă firele sunt alungite se vor apleca şi se vor îngropa până la prima frunzuliță. După 2-3 săptămâni se pun aracii având totodată grijă să se facă o copilire corectă. Roşiile se dezvoltă bine într-un pământ sănătos, uşor îngrăşat, expus soarelui şi cer multă apă peste vară.
Ardeii. Răsadurile de ardei se sortează, astfel că nu vom pune împreună ardeii graşi cu ardeii iuți. Ardeii cer pământ gras, cu gunoi putred, un loc călduros şi vor apă multă. Se pun câte 2 fire la cuib, se sădesc în grădină la 40-60 cm distanță între cuiburi şi se udă imediat după sădire.
Castraveții. Răsadurile se vor sădi cu pământ cu tot, având grijă să nu dezgolim rădăcinile. Se sădesc la loc umbros, nu în bătaia soarelui. Distanța între fire şi răsaduri să fie 40-50 cm, de preferință a se sădi seara, îngropându-se până la frunzele cotiledonate. Se pun araci sau se leagă cu sfori de spalieri. Când vrejul are 3-4 frunze bune, se ciupeşte deasupra foii a doua şi a treia lăsându-se să se dezvolte celelalte vrejuri care apar după această operație. Le place un pământ gras, cu gunoi de cal şi săpat adânc.
Vinetele (Pătlăgelele vinete). Răsadul de vinete este foarte pretențios. Ne întâlnim cu situații în care frunzele cad imediat după replantare, fapt ce întârzie creşterea şi buna dezvoltare a plantelor. De aceea, imediat după sădire fiecare fir va fi acoperit cu o sticlă albă de plastic tăiată la bază, asigurând astfel un minisolar protector; dacă sunt temperaturi scăzute în zonă, ziua se vor scoate dopurile pentru aerisire apoi se vor pune seara timp de 15 zile. Vinetele se vor pune la distanță de 50-70 cm fir de fir, se procedrează ca la pătlăgelele roşii; le place un pământ gras cu gunoi putred. Plantele se sprijină pe araci, iar recolta se prelungeşte până toamna târziu (depinde de varietate).

Ioana Preda

Salata. Se răsădeşte salata pusă de astă-toamnă şi totodată se însămânțează alta pentru sezonul următor.  Răsădirea se face când salata are 3-4 foi, în grădină, lăsând între ele 30-40 cm. Se udă des în timpul vegetației pentru a forma căpățâna. Răsadul de salată se poate pune şi printre culturi de sfeclă, țelină, castraveți sau pepeni. Îi prieşte un teren humos şi gras, fără a fi proaspăt gunoit. Atenție! Slăbeşte locul şi cere multă apă.
Prazul. Prazul este de două feluri: de vară şi de toamnă, aşa că se face răsad de două ori. Prazul cere pământ foarte gras, reavăn, nisipos, cu gunoi putred. Creşte în orice loc în grădină, chiar şi la umbra pomilor. Firele de praz se sădesc când au grosimea unei pene de gâscă, la 20 cm distanță.
Țelina. Răsadul de țelină se repică întâi în răsadniță în luna aprilie, apoi se pune definitiv în grădină în mai-iunie, la 30 cm între fire şi rânduri. Creşte în pământ umed şi gunoit. Sunt diferite soiuri de țelină pentru frunză şi rădăcină.
Varza. Este şi ea de două feluri: varză timpurie şi de toamnă. Varza cere teren gras şi reavăn şi nu crește pe secetă. Terenul se gunoieşte de toamna, iar primăvara se sapă din nou şi se mărunțeşte. Când plantele au 4-5 foi se sădesc pe locul definitiv la 50-60 cm depărtare între fire. La fel procedăm şi cu varza roşie.
Varza de Bruxelles. Are nevoie de un teren nu prea gras, deoarece creşte mult în foi şi face căpățâni puține. Răsadurile se sădesc la distanță de 40-50 cm depărtare fir de fir. Vă doresc mult succes și o vară plină de recolte pentru toți cititorii harnici!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *