Peninsula Halkidiki, un loc de o frumusețe extraordinară

Meteora
Foto: Deliana Bâc

Deliana Bâc, Arad

Dragă Practic-Idei,
Deşi anul acesta în septembrie împlinesc deja unsprezece ani de când lucrez, totuşi, abia anul trecut am avut prima oară parte de un concediu adevărat. Întâmplarea a făcut ca mai multe colege să meargă în Grecia şi poate nu aş fi avut acest concediu, dacă nu insistau ele să mergem împreună. Mi-a plăcut atât de mult, că nici nu am ajuns bine acasă şi aş fi plecat din nou.
Noi am ales ca destinație a vacanței noastre peninsula Halkidiki, un loc de o frumusețe extraordinară. Peninsula are trei brațe: Kassandra, Sithonia şi Agios Oros (Sfântul Munte), brațe care se întind în Marea Egee. Relieful creşte în altitudine de la vest la est, astfel cele mai mici altitudini, câmpiile fertile, se găsesc pe primul dintre aceste brațe – Kassandra, cel de-al doilea braț, Sithonia are înălțimi de aproximativ 800 m, în timp ce masivul Athos depăşeşte 2000 de m. Citeam că Halkidiki este regiunea cu cea mai mare întindere de coastă de pe teritoriul Greciei continentale, estimându-se că litoralul peninsulei are peste 500 de km şi cuprinde toate formele de relief: plaje lungi cu nisip, stânci şi pini, golfuri pitoreşti, masive stâncoase impresionante. Am aflat şi motivul pentru care marea care înconjoară peninsula e atât de curată şi limpede încât poți să-ți vezi unghiile de la picioare sau peştişorii plimbându-se pe lângă ele: Halkidiki nu are râuri. Are însă ape subterane şi astfel ajung la una dintre ocupațiile locuitorilor peninsulei: agricultura. Aceste ape le-au permis să-şi pună la punct un sistem de irigație care nu pare foarte complicat, dar se dovedeşte eficient pentru culturi întinse de la măslini la roşii sau viţă-de-vie. Interesant mi s-a părut şi felul în care erau udate florile de pe plajă: furtunul căruia i se făcuseră mici orificii, era desfăşurat printre ele, trecut prin pământ până la următorul rondou. Astfel o singură persoană poate uda o suprafață mare, fără a pierde vremea inutil.
Pentru 197 de euro, agenția de turism ne-a asigurat transportul şi cazarea la un hotel de 3 stele, şapte zile şi opt nopți, precum şi micul dejun (19-26.06.2009). Camera avea aer condiționat (inclus în preț), minifrigider, baie proprie, uscător de păr, telefon şi balcon. Hotelul avea piscină şi terasă, precum şi bar. Plaja era situată foarte aproape şi avea nisipul foarte fin. Ceea ce ne-a impresionat pe noi a fost că nu am văzut un fir de praf. Pentru a profita de mare cât puteam mai mult, obişnuiam să ne trezim dimineața să ne plimbăm pe plajă. Odată am observat două bancuri de peştişori care făceau „salturi” pe deasupra apei. Din păcate nu luasem aparatul foto.
Cum eu prefer muntele, mi-a plăcut foarte mult că am putut admira munții şi în cele două zile în care am fost în croazieră în jurul Sfântului Munte (e impropriu spus „în jurul”, pentru că am văzut doar partea vestică) şi excursia la complexul Meteora. Croaziera nu o putem uita uşor, cu atât mai mult cu cât am prins şi o furtună pe mare. În cele din urmă, vântul şi ploaia s-au potolit şi am putut admira mănăstirile de pe partea vestică a Sf. Munte. Pe lângă mănăstiri există şi numeroase chilii şi schituri, românii având şi ei două: Schitul Lacu, respectiv Prodromu. Deşi ştiam că femeile nu au acces pe Athos, nu ştiam că din cei 100 de pelerini câți sunt acceptați zilnic, doar 10 pot să nu fie ortodocşi.
La întoarcere am oprit în portul Ouranopolis, unde am şi luat masa. Proprietara restaurantului era o doamnă ce locuise în Bucureşti şi ne-a servit nişte sardine la grătar delicioase. Dumneaei ne-a spus că la greci mujdeiul de usturoi e amestecat cu piure de cartofi, nu ca la noi, simplu.
A doua zi am pornit spre Meteora. Drumul cu autocarul a durat cinci ore, timp în care ghidul ne-a prezentat o mulțime de lucruri – de la relief la climă sau ocupațiile locuitorilor şi până la zeii Olimpului. Am făcut o oprire la un atelier de icoane în Kalambaka unde ni s-a explicat întreg procesul prin care se trece de la materia primă la icoana finită. Am văzut aici icoane de o frumusețe aparte şi am putut afla istoria icoanei Ierusalimiteanca, ce o înfățişează pe Maica Domnului. O călugăriță a primit poruncă în vis să picteze această icoană şi după ce a vorbit cu duhovnicul a primit binecuvântare să facă acest lucru. S-a şi apucat de treabă, însă a doua zi când s-a trezit, icoana era deja gata, motiv pentru care se crede că aşa ar arăta Maica Domnului în realitate, deoarece s-a pictat singură.
La Marea Meteoră ne-am închinat la o icoană a Maicii Domnului pictată în secolul al XVI–lea. Cred că fotografiile spun totul despre frumusețea locului în care e amplasat complexul monahal. La întoarcere ne-am oprit pe la Rousanou, o mănăstire de maici şi apoi pe la biserica şi izvorul Sf. Paraskevi (o altă sfântă decât Sf. Parascheva). Această apă este tămăduitoare pentru bolile de ochi în special, Sfânta tămăduind ochii împăratului care dăduse poruncă să fie torturată.
Vă doresc concedii cât mai plăcute pentru a ne putea întoarce cu bateriile încărcate, relaxați, cu elan şi amintiri cât mai frumoase.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *