Pentru grădinarii începători recomand cârciumăresele

Daniela Aldea

Draga mea prietenă Practic Idei,
Îți mulțumesc pentru publicarea scrisorii cu povestea celor două cuiere-pom, din nr. 5/2012, la pag. 33, și în mod deosebit pentru premiul acordat.
Revin cu câteva rânduri despre cârciumăreasă.

Daniela Aldea, Grădiștea, jud. Prahova

Îți trimit cu mare drag cartea de vizită a minunatei, modestei și frumoasei cârciumărese, care ne înveselește prin simfonia de culori.
Cârciumăreasa, pe numele ei de aristocrată Zinnia elegans, este floarea care ne înveselește și ne bucură cu florile ei din vară până toamna târziu înainte de prima zăpadă.
Originară din America Centrală, cârciumăreasa este un gen cu multe specii și subspecii, care nu necesită metode pretențioase de îngrijire. Florile pot fi simple, cu un singur rând de petale, sau sub formă de pampon, cu petale crem, galbene, roz, ciclam, roșu purpuriu, corai, portocalii-închis. Cârciumăresele sunt întotdeauna o prezență optimistă și veselă, și atrag în hora lor de bună voie, fluturii, albinele și păsările. În plus, se cultivă foarte bine în sol ușor drenabil, argilos, bogat în substanțe nutritive, iar metoda cea mai simplă de înmulțire este prin semințe, care se seamănă în jardiniere, primăvara, sau direct în grădină în luna aprilie. Când răsadurile din ghivece au două frunze bine formate, se pot transplanta în grădină în mai-iunie, la distanță de 25-50 cm, în funcție de talia soiului, dar trebuie mare grijă, fiindcă rădăcinile sunt foarte sensibile, de aceea răsadurile trebuie scoase cu mai mult pământ la rădăcină.
Răsadurile trebuie rărite, pentru că dacă tulpinile sunt prea apropiate, planta se sufocă și nu va mai crește. Umezeala în exces le provoacă făinarea, boală care poate fi stopată prin stropirea plantei cu o soluție dintr-o linguriță de bicarbonat și una de săpun lichid la un litru și jumătate de apă. Această soluție este bună și dacă sunt atacate de afide, cărăbuși (Popillia japonica) sau de păianjenul roșu.
Pentru a obține o tufă înfoiată, se ciupesc vârfurile de pe ramurile tinere imediat ce se înalță la 15 cm, iar pentru a înflori un timp mai îndelungat, se îndepărtează toate porțiunile ofilite, fie ele frunze sau flori. Pentru a avea flori mai mari se rup lăstarii laterali. Această minunată floare merită un loc de cinste  în toate grădinile.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *