Perușul Cycy ne înseninează zilele cu giumbușlucurile lui

Foto: Cristina Răduț

Ioana Cristina Răduț, Ștefănești,  jud. Argeș

Dragi cititori,
Acum vreo 2 ani, am avut un peruș, verde cu galben, pe care îl iubeam foarte mult. Îi dădeam de mâncare și mă jucam mereu cu el. Îl chema Cycy.
Era foarte simpatic și ne înțelegeam bine. Toată familia îl iubea. Asta, până într-o dimineață când m-am dus să îi spun “‘Neatza!” cum obișnuiam. Din păcate, l-am văzut mort în colivia sa. Nu am știut care a fost motivul din care a murit pentru că bătrân nu era și un peruș trăiește în medie 10-12 ani, chiar mai mult. Zilnic mă gândeam la el, chiar dacă el nu mai era în casă, să mă trezească la răsăritul soarelui sau să-mi ciripească în timp ce mâncam. Sora mea, care era mai mică, a fost mințită în legătură cu Cycy. Nu puteam să spunem unui copil de 3 ani că a murit cel mai bun prieten al său. Așa că i-am spus că a plecat în țările calde și că într-o zi, se va întoarce. Acea zi, a venit. Acum câteva zile a fost ziua surorii mele și, ca drept dovadă că Cycy trăiește (și că ea a fost înțelegătoare și cuminte) s-a reîntors din țările calde. Nu cred că o să îi spun vreodată ce s-a întâmplat de fapt. Prefer să o protejez pentru că mi-e teamă că o să o doară adevărul. Deci, un nou Cycy, identic cu cel din trecut, și-a făcut loc în inimile noastre. Este puțin timid, pentru că încă se acomodează cu casa și o inspectează atent, dar sunt sigură că își va da seama că este în locul cel mai potrivit și că are o familie care ține la el. Dimineața mă trezesc și îl salut, când plec la școală, altfel mă “ceartă” dacă nu îmi iau “la revedere!” de la el. Este foarte haios, simpatic și atent. Ne privește când mâncăm, când ne uităm la televizor sau când gătim. Este membru al familiei noastre și este un membru foarte iubit. Nu aș renunța la el pentru nimic în lume, căci ne înseninează zilele cu prezența și giumbușlucurile lui. Vă doresc sănătate!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *