Plante nepretențioase și foarte decorative

parthenocissus quinquefolia
Foto: Petrea Chiru

Petrea Chiru, Galați
În cele ce urmează îi voi răspunde doamnei Dorina Condrat din Mediaș, care are printre altele și două plante cărora nu le cunoaște denumirea științifică, pentru ca astfel să se poată informa cât mai bine despre ele.
Din descriere, dar mai ales din fotografia de la pag. 50 din nr. 12/2013 al revistei, planta pare să fie o specie din genul Asclepias. Frunza, tipul de inflorescență și „floricele” sunt caracteristice acestui gen. Doamna mai spune că planta este vizitată de bondari și că face „păstăi cu semințe”. Despre Asclepias a scris și domnul Gheorghe Cojocaru din Drăgănești-Olt în nr. 12/2008 și 02/2012, care are în grădină o specie de Asclepias. Dacă „păstăile” (capsule ovate) au semințe cu perișori, iar planta produce un suc (atenție, este iritant), sunt tot indicii că este vorba despre aceste plante. Doamna îi spune „leandru grecesc”, iar domnul Cojocaru îi spunea „ficus de grădină”. Planta are mai multe denumiri populare printre care „ceară”, „ceara albinelor”, „ciucurel” și „iarba fiarelor”. Legat de ultima denumire populară, dar și de cea științifică, trebuie spus că sunt incluse în legenda lui Asclepios (Esculap la romani) care însănătoșea bolnavii și învia morții. Asclepios vindecătorul, era fiul lui Apolo, a devenit zeu și are o constelație, „Șerparul”. Simbolul său este un șarpe încolăcit pe un toiag și se regăsește în diferite variante ca siglă pentru farmacii. Asclepios este evocat în celebrul „Jurământ al lui Hipocrate” împreună cu Apolo, Higea (curățenie, igienă) și Panaceea (medicament universal), fiicele sale. A doua plantă, mai bine descrisă, cu fotografie pe pag. 51, este Ceropegia woodii (Ceropegia Linearis Subspecia Woodii) numită popular viță rozar și lanțul (șiragul) inimilor. Frunzele au formă de inimă, au un desen alb-argintiu, iar pe fața inferioară (spate) sunt purpurii. Ele sunt înșirate în perechi (opuse), la o distanță oarecare, pe tulpina subțire care poate ajunge la peste 90 cm lungime. Tuberculii de pe tulpini servesc la înmulțire în orice anotimp. Vrea lumină multă, iarna temperatura camerei fiindu-i suficientă, iar udatul fiind redus cu pământul aproape uscat. Ambele plante aparțin familiei Asclepiadaceae. În continuare propun, mai ales celor care locuiesc la bloc, câteva plante din grupa arbuștilor-liană (agățători), permanent verzi (sempervirescenți), cu o excepție, specifici grădinilor, dar pe care eu le cultiv de peste 20 de ani. Este vorba de iederă (Hedera helix, familia Araliaceae), caprifoi, numit și Mâna Maicii Domnului (Lonicera japonica, familia Caprifoliaceae), viță de Canada (Parthenocissus quinquefolia) și vița iederă (Rhoicissus rhomboidea), ambele aparținând familiei Vitaceae. Grupului i se alătură superba cobea (Cobaea scandens – Polemoniaceae).

Le-am crescut în așa fel încât ele acoperă pereții și plafoanele balcoanelor. Întregind astfel aspectul unei grădini bogate, plăcute, pline de verdeață pe parcursul întregului an și chiar parfumată de către una dintre ele la începutul verii. Toamna, viței de Canada îi ruginesc frunzele, apoi cad. Am mai spus-o, au remarcat-o și alții, balcoanele mele sunt adevărate grădini suspendate, un spațiu cu peste 120 specii diferite, care în marea lor majoritate sunt plante de apartament (de interior), dar și câteva care sunt în primul rând plante de grădină. Acestea despre care vă scriu, ca multe altele, sunt nepretențioase, se îngrijesc foarte ușor și sunt de un efect decorativ deosebit. Vor apă, mai ales în perioada caldă, și multă lumină, dar nu soare direct prea mult.

Evident, le cultiv în vase mari (de lemn și plastic) înalte de peste 40 cm. Pământul din aceste vase nu l-am schimbat de 20 de ani. La început pentru că era pământ adevărat (mușuroi de cârtiță și de pădure), natural, cu substanțe nutritive suficiente, nici nu-l fertilizam, plantele erau mici și creșteau foarte bine. Pe măsură ce plantele au crescut, s-au întins pe perete și tavan, schimbarea pământului ori transvazarea au devenit dificile, chiar imposibile. Așa că, pământul sărăcind, a trebuit să încep fertilizarea cu îngrășământ lichid din comerț. Există rețete speciale pentru plante cultivate pentru frunze, cu un anumit raport al elementelor nutritive – azot, fosfor, potasiu – codificat N, P, K în procente. Azotul (N) este necesar frunzelor, fosforul (P) rădăcinilor, iar potasiul (K) florilor. Astfel, lună de lună și an de an, fertilizez respectând instrucțiunile producătorului. Acum este o adevărată industrie în materie de fertilizatori și amestecuri universale. Revenind la plantele de față, ele se înmulțesc foarte ușor prin butași de tulpină (vârfuri) de 10-15 cm care se plantează direct în ghivece mici, se transvazează apoi în vasele mari, cărora le-am stabilit un loc anume pe care nu l-am mai schimbat, plantele crescând și evident mutarea lor fiind imposibilă, cum spuneam. Pentru a fi conduse (dirijate) pe tavane, am folosit o rețea de sârmă subțire susținută din loc în loc de cuie de beton. În plus și plantele au mijloacele lor de agățare (prindere) de suport, precum cârceii și rădăcini adventive aeriene.

1. Iedera (Hedera helix) a acoperit toată suprafața tavanului de peste 5 m lungime și aproape 2 m lățime, ajutată și de rădăcinile adventive aeriene numeroase. Atenție! Frunzele de iederă sunt toxice, consumul lor cauzează voma, diaree, convulsii, tulburări respiratorii și circulatorii, iar fructele sunt și mai toxice. În „captivitate” până acum n-a făcut fructe, ceea ce este foarte bine.

2. Și vița de Canada (Parthenocissus) are fructe toxice, dar n-a făcut fructe. Deci supravegheați animalele de companie (câini, pisici, papagali).

3. Caprifoiul (Lonicera) care s-a extins peste 3 m pe tavan, prin mai înflorește, înaintea celei din grădini, umplând balconul cu un parfum plăcut și persistent. Nu are cârcei ori rădăcini aeriene pentru fixare, dar este volubilă (crește înconjurând în spirală suportul).

4. Vița iederă (Rhoicissus) are frunze compuse din 3 frunzulițe (foliole) mari și pentru cățărat are cârcei. O varietate are foliole rombice cu marginea întreagă și altă varietate, „Ellen Danica”, foliole adânc lobate.

5. Mai am o iederă, Plectranthus australis, numită popular „iederă suedeză”. Deși originară din Australia este foarte apreciată în Scandinavia. Are creștere curgătoare, dar eu am dirijat-o pe un perete al balconului pe un suport discret. În plus face și flori. Acestea sunt adunate într-o inflorescență, sunt mici, albe, cu numeroase puncte violet, asemănătoare ca formă cu ale busuiocului (ambele fac parte din familia Labiatae).

6. Cobea (Cobaea scandens) în 2013 a început să înflorească din 15 noiembrie. În grădină înflorește până la primul ger. Numai bine!



2 thoughts on “Plante nepretențioase și foarte decorative

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *