Plantele cățărătoare ocupă spații mici pe sol și sunt foarte decorative

Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru

Stimați iubitori ai florilor,
Multe şi variate sunt florile care cresc în grădinile noastre. Dar acolo unde spațiile sunt mici, o categorie de plante cu flori care îşi poate găsi locul în aceste locuri sunt plantele cățărătoare care vor excela cu ajutorul suporturilor potrivite şi prin poziționarea lor cât mai bine, ținând cont şi de pretenții.

Gheorghe Cojocaru, Drăgăneşti-Olt, jud. Olt

Plante cățărătoare este o denumire generală pentru toate plantele care se întind pe înălțime şi pe suporturi. Unele se apucă singure, pe altele le fixăm noi.
Despre unele idei de cultivare a lor doresc să scriu, pentru a vă da posibilitatea să le alegeți pe cele mai potrivite dintre ele pentru spațiile ce le aveți.
Uneori, în anumite colțuri de curți şi grădini, pe lângă construcții gospodăreşti ori garduri rămân locuri care pot fi completate şi amenajate cu plante volubile ce se înalță în spațiile superioare cu ajutorul suporturilor sau prin agățare de orice fel de obiect, perete, gard, pomi etc.
Multe dintre ele sunt ca nişte „gimnaste horticole” care se agață, se întind şi expun un frunziş luxuriant, de multe ori combinat cu destule flori pline de forme şi culoare aşa cum ar fi de exemplu clematitele, hortensiile cățărătoare, glicina şi altele care ocupă spații mici pe sol chiar de 40-50 cm.
Plantele cățărătoare sunt multe, împreună cu cele ce au nevoie să fie prinse şi fixate prin legare. Fiecare dintre voi poate decide care plantă ar fi mai potrivită, ca o componentă frumoasă a grădinii pe care o dețineți.
Puteți opta şi pentru cele ce cresc mai în umbră cum este caprifoiul (Lonicera). Multe se apucă şi se trag singure în sus dacă au suport în jurul căruia să se înfăşoare. În alte cazuri, dorim să creăm noi puncte de atracție într-un strat cu flori, amplasând obeliscuri pe care se urcă plantele volubile. Obeliscurile pot avea diferite forme şi înălțimi în corelare cu plantele care dorim să se cațere. Unele mai mici şi uşoare din materiale mai subțiri pot fi amplasate chiar în ghivece mari, hârdaie sau lăzi unde cresc cățărătoare cum ar fi Thunbergia (Ochii Suzanei) sau clematitele mici care rezistă şi iarna afară, la temperaturi scăzute şi cu o oarecare protecție.
În aceste cazuri, obeliscul se fixează după ce planta a fost cultivată şi şi-a luat drumul de creştere. Însă, în cazul altor plante care cresc repede, suporturile trebuie montate înainte de a sădi plantele cum este cazul la glicină (Wisteria), caprifoi (Lonicera), vița de vie sau trandafirii urcători care au nevoie de consolidare şi fixare rezistentă.
Tot la fel se procedează şi la pergolele sau semipergolele pe care se vor întinde plante cățărătoare şi care după îmbinarea lor cu verdețuri capătă o aureolă romantică în locul de relaxare al grădinii sau curții. Pe pereții „trişti” ai unor case mai vechi sau alte construcții (garaje de exenplu), dar şi acolo unde dorim să mascăm ceva neaspectuos se pot cățăra, fără suport, iedera, vița sălbatică, hortensiile cățărătoare, iar în alte locuri plante anuale volubile ca zorelele, Thumbergia, fasolea japoneză sau alte asemenea. Ele pot să se cațere şi pe copaci sau arbuşti mari, pomi uscați sau clematitele montane care ajung şi la 12 m. În acest caz la plantarea lângă pomi şi arbori în vegetație se vor lăsa distanțe de 50-60 cm de la trunchi, apoi se dirijează cu șnururi, sfori etc. către trunchiul copacului, după care se înfăşoară şi se urcă singure sau legate din loc în loc. Nu este cazul la glicină care ar putea produce moartea copacilor prin strangulare. Glicina are nevoie de suporturi puternice din materiale lemnoase, ori metalice, căci odată înfăşurate pe ele, tulpinile nu se mai pot desprinde.
Marea categorie a plantelor volubile (numite general şi vițe) se împarte în grupe de plante după modelul în care se întind astfel:
1. Încolăcitoarele sau urcătoarele precum glicina, caprifoiul, trâmbița (Luleaua turcului sau Campsis radicans), Aristolochia, toate plantele perene care cresc în sus pe suporturi sudate ori împletite. Tot prin încolăcire cresc şi unele plante anuale volubile cum sunt zorelele (Ipomoea).
Unele plante se încolăcesc  spre dreapta (mersul acelor de ceasornic) altele spre stânga. Când nu se cunoaşte sensul de încolăcire se fac câteva legături pe suport, după care ele îşi stabilesc sensul. La glicină pot fi soiuri şi pe stânga şi pe dreapta.

Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru

2. Categoria plantelor agă-țătoare cum sunt clematitele, vița de vie adevărată, sau Thumbergia (Ochii Suzanei), Cobaea, Dolichos, Lathirus (sângele voinicului) cresc bine pe grilaje şi alte suporturi (stinghii) dacă sunt prinse şi legate de ele cu sfori periodic, în timpul creşterii.
3. Plantele cu spini cum sunt trandafirii urcători au nevoie de sprijin pe un suport de metal sau lemn de care se leagă din loc în loc, dirijând creşterea pe verticală şi orizontală.
Alte plante volubile cum sunt iedera, vița sălbatică sau hortensiile cățărătoare, precum şi trâmbița (Campsis radicans) au rădăcini sau discuri (ventuze) cu care se prind de ziduri sau suporturi. Plantele perene urcătoare au nevoie de tăieri mai des primăvara, chiar de la sfârşit de februarie, cum este cazul clematitelor şi uneori chiar în timpul creşterii cum este cazul la glicină. Majoritatea florilor apar pe lăstarii noi ce pornesc din lemnul de anul anterior cum este de exemplu pipa turcului (Campsis radicans), dar şi la clematite, caprifoi etc. Trandafirii urcători fac flori pe ramurile din anul anterior şi deci tăierea lor se face cu atenție numai pentru luminare (rărire), pentru eliminarea uscăturilor şi a lăstarilor debili sau scurtarea celor lacomi.
Când doriți să plantați clematite sezonul cel mai favorabil este din august până în octombrie. Adâncimea de plantare să fie la 2 muguri sub pământ pentru siguranță la îngheț, cu strat de drenaj  (pietriş) la fundul gropii.
La clematite folosiți suporturi groase, stinghii, grilaje, niciodată sârme.
Compania unor plante precum clematite cu trandafiri urcători, plantați în apropiere, dau un peisaj încântător, mai ales că înflorirea se produce aproape concomitent în luna iunie. Sunt soiuri de clematite care înfloresc şi de 2 ori pe an, cum este Clematis macropetala şi soiul „Piilu” cu flori roz.  Combinații se pot face şi cu mai multe varietăți de zorele având culori diferite, pe o pergolă, care  oferă o panoramă multicoloră mai ales dimineața pe răcoare când toate florile se deschid la maximum. Zorelele cresc repede şi sunt ne-pretențioase, înfloresc continuu până cade bruma.
Plantați soiurile de conduraşi (Tropaeloum majus) care fac lăstari lungi şi care pot creşte în penumbră prinşi pe supoturi cu sfori. Ei înfloresc din iunie până în octombrie.
La glicină florile apar înaintea înfrunzirii. Ea este o plantă populară care creşte rapid şi puternic dacă solul este umed, dar cu drenaj şi fertil, fie la soare, fie la umbră mai rară şi lipsit de calcar.
Floarea pasiunii sau floarea suferinței (Passiflora) este o plantă urcătoare care se dirijează pe suporturi şi se prinde cu cârcei înfăşurători. În fiecare primăvară se taie sever pentru a stimula lăstărirea. Afară, iarna, rezistă numai cu protecție corespunzătoare. Se creşte mai mult în interior la rece iarna.
În funcție de dorințe şi spațiu, puteți alege cele mai potrivite cățărătoare pentru curtea voastră. Vă doresc succes!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *