Planuri pentru mâine, pe fundații de ieri – satisfacția de a fi făcut ceva

_DSC0230Dragi cititori,
Cred că cei mai mulți dintre noi suntem încântați
atunci când sesizăm implicare în dezvoltarea
satului românesc, faptul că oameni tineri aleg să își trăiască viața în vechea vatră a civilizației noastre.
Sigur că nu e întotdeauna simplu, însă merită încercat, căci viața la țară are un farmec de neegalat.

O dată în plus, când e vorba de o zonă cu potențial turistic recunoscut, cum este zona Branului, dacă îți faci o casă mai mare și mai frumoasă, ca orice om gospodar, e bine să iei în calcul și ideea că într-o bună zi, cine știe, poți să o introduci în circuitul turistic, spre beneficiul tuturor. De altfel, prietenii noștri, Cristina, Cătălin și fiica lor, Ana-Maria (în vârstă de 7 ani), nu exclud acest plan, dar deocamdată se bucură de ceea ce au realizat. Ce va aduce viitorul, rămâne de văzut. Deocamdată, tânăra familie o ia cu pași mici. Ei știu din experiența altor membri ai familiei lor că agroturismul nu este automat o afacere de succes, că pe lângă dorință și muncă și implicare îți mai trebuie și o doză de noroc și poate o infrastructură mai bu-nă și multe alte variabile.
Casa nouă a crescut pe scheletul celei vechi, curtea e generoasă, florile sunt iubite de toți membrii familiei și Cristina, peste toate, e o bucătăreasă desăvârșită, care cunoaște tainele bucătăriei tradiționale românești.
„Aici stăm de 11 ani. Am pornit de la ideea de a aduce o îmbunătățire casei vechi”, afirmă Cătălin. „Am vrut inițial să schimbăm acoperișul, apoi ne-am gândit să creăm și un spațiu deasupra, gen mansardă, dacă tot efectuăm niște modificări. Mansarda necesita un living (cameră de zi), iar acesta nu putea fi atașat clădirii inițiale, decât în față sau în spate, din cauza spațiului deținut și a hotarului de proprietate. Am gândit mai multe proiecte, cu plusuri și cu minusuri, dar până la urmă ne-am axat pe cel câștigător și a ieșit ceea ce ne-am dorit.”
Au început construcția la 1 martie 2012. Într-o primăvară timpurie, cu mormane de zăpadă ce îngreunau avansarea lucrării. Echipa de muncitori a fost însă una rapidă, serioasă și foarte eficientă, iar la sfârșitul lunii iunie 2012, totul a fost gata. Doar exterior, „la roșu”, cum se spune. Căci, între timp, economiile s-au cam terminat, iar ce a rămas de făcut mai necesită încă foarte mulți bani. La interior trebuie montată instalația electrică și tencuiți toți pereții într-o singură etapă, pentru a evita un permanent șantier, ulterior putând fi făcute finisajele, treptat. Clădirea a fost realizată din cărămidă, asemenea celei vechi, având geamuri din termopan și fiind placată la exterior cu polistiren. Placa turnată deasupra parterului, fiind mai mare, a trebuit să fie susținută cu stâlpi suplimentari. Pe lângă stâlpii exteriori, au creat și niște grinzi la interior, necesitând mai mult fier-beton, dar putând astfel să jongleze un pic cu repartizarea spaților, fiindcă altfel ar fi trebuit să modifice zidurile de jos, iar toată împărțeala camerelor de la etaj ar fi fost alta.

_DSC0192
Cristi Niculescu

Planul noii case a fost trasat de Cătălin în amănunt, pe hârtie milimetrică, respectând toate rapoartele, mărimile și centrii de greutate, rezultatul final apropiindu-se foarte mult de schema inițială.
„Atunci când faci o casă nouă, o realizezi așa cum vrei, fiind forțat doar de amprenta la sol dată de metri pătrați disponibili, de aceea la noi a fost un pic mai greu. Când te alipești de o construcție existentă, este mai dificil, acest lucru reprezentând un inconvenient. Geamurile casei vechi nu s-au mai potrivit în schema celei noi și au fost acoperite. Clădirea dinainte avea și un beci cu acces din exterior, de care am ținut cont, iar casa scării trebuia să rămână în același loc.”
În viitorul apropiat, după montarea instalației electrice și efectuarea tencuielii la interior, și-ar dori să amenajeze podul, creând un living și o sală de jocuri (cu masă de biliard și masă de tenis), iar această etapă va însemna totodată și finalizarea lucrărilor.
A fost dificil, dar și plăcut, să realizeze un astfel de proiect. Din 2009, odată cu criza economică, a fost din ce în ce mai greu, însă acest lucru nu i-a împiedicat să-și pună visele în aplicare, ridicând, cu trudă și efort financiar frumoasa clădire și sperând în vremuri mai bune: „O construcție bine făcută rămâne și copiilor, fiind o investiție care nu-și pierde din valoare și oferindu-ți satisfacția de a fi făcut ceva remarcabil în viață.”
De altfel, în timpul liber, Cătălin sculptează și în lemn. De curând, a tăiat, a șlefuit și a lăcuit lemn de molid, rămas de la construcție, realizând o masă cu două bănci, dar și un leagăn. Deși s-a inspirat din diferite proiecte, lucrările au căpătat o notă personală.
Spre exemplu: locul pentru leagăn fiind în pantă, a trebuit să schimbe măsurătorile, realizând picioarele din față mai lungi decât cele din spate, dar păstrând traversele la orizontală.
Situată într-un splendid cadru natural, bogat în obiective turistice, frumoasa clădire are, cu siguranță, potențialul de a aduce proprietarilor ei multe satisfacții.
Le urăm succes prietenilor noștri și le mulțumim că ne-au împărtășit din realizările și visele lor. Suntem convinși că ne vom mai vedea și în anii care vin.

Foto și text:
Cristian Niculescu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *