Podoabele de vară ale grădinii mele, hortensia și crinii

hortensie
Foto: Doina Voinea

Doina Voinea, București

Dragi iubitori ai florilor și dragă redacție,
În primul rând țin să mulțumesc pe această cale redacției pentru publicarea scrisorii mele în nr. 5 din 2010 și pentru premiul acordat. În continuare vă scriu câteva lucruri despre două flori ce împodobesc grădina noastră în perioada verii.
Pentru început vă voi scrie câteva rânduri despre Hortensie sau Hydrangea cum este denumită științific și care este originară din China și Japonia.
Această plantă o putem cultiva atât în grădină cât și în ghiveci. În grădină ea se plantează în locurile ușor umbrite, deoarece rezistă cu greu în arșița verii.
Ea crește sub formă de tufă formată din mai multe tulpini ce pornesc de la baza plantei și care se lemnifică ușor. Aceste tulpini se ramifică și ele la rândul lor formând astfel o tufă înaltă de 60-100 cm. Hortensia are frunze de formă eliptică cu marginea ușor dințată.
Florile acestei plante sunt de culori diferite: roz, roșu, alb, albastru, bleu și sunt de două feluri, sterile și fertile fiind grupate în inflorescențe globulare. La aceste flori partea decorativă este cea cu florile sterile pentru că ele au sepale mari colorate și le acoperă și pe cele fertile de dimensiuni mici care nu prezintă interes estetic. Această plantă este perenă și are pe rădăcini niște muguri din care cresc drajoni. Se înmulțește foarte ușor din butași, care se fac din partea de bază a lăstarilor cu grosime de 0,7 cm până la 1 cm, și se plantează primăvara în pământ amestecat cu nisip într-o lădiță sau în grădină. Eu am plantat butașii înclinați nu vertical, pentru că am aflat că astfel au șanse de înrădăcinare mult mai mari.
La cultivarea acestei plante țineți neapărat cont de faptul că trebuie plantată la semiumbră și udată mult și des mai ales pe perioada verii. Pentru a obține flori albastre pe plantele ce fac flori roz, acestea se udă cu soluție ce conține sulfat de aluminiu și potasiu 3-5 g/l apă. Această plantă rezistă bine la gerul iernii, dar eu îi fac un mic mușuroi pentru protecție.
O altă plantă superbă ce ne împodobește grădinile este Crinul sau Lilium și este una dintre cele mai vechi specii floricole cultivate în lume. Grecii și romanii considerau crinul ca fiind regele florilor și el simboliza sentimente de speranță și puritatea sufletului.
Există numeroase specii, majoritatea având originea în China și Japonia, dar cele mai cunoscute specii sunt crinul alb și crinul regal sau imperial, care are un parfum deosebit. Ambele specii au în pământ un bulb solzos în jurul căruia se formează alți bulbi mai mici.
Crinul alb înflorește în iunie și are florile în formă de cupă foarte puternic mirositoare și are bulbul alb-gălbui. Crinul regal înflorește puțin mai târziu și are florile ca niște trompete albe (roz pe exterior) și cu niște dungi pe lungimea petalelor, iar bulbul este de culoare purpuriu-violacee. Crinii asiatici au mai multe culori. Unii crini au niște bulbi cât bobul de mazăre la subsuoara frunzelor.
Crinii preferă locurile semiumbrite, soarele puternic dăunează florilor și se cultivă într-un sol ușor, bogat în humus, cu pH 6 ușor acid.
Crinii albi se înmulțesc vara când se scot, se separă și se plantează imediat sau după o pauză, iar cei regali se plantează toamna. Crinii regali se pot înmulți și din solzi de bulb desprinși și plantați în pământ sau de preferat în lădițe.
Înmulțirea prin semințe a crinului regal este posibilă, dar este anevoioasă, deoarece înflorirea se produce abia după 3-4 ani.
Când tăiem tijele cu flori pentru a le pune în casă este bine să mai lăsăm 10-20 cm de tijă pe plantă, deoarece ajută la hrănirea bulbului din pământ. Florile se taie în stadiul de boboci bine colorați sau cu 1-2 flori ușor deschise.
Doresc tuturor cititorilor o vară cât mai frumoasă cu flori minunate și cu multă sănătate!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *