Povestea lui Georgică

Povestea lui Georgică
www.pixabay.com

Tasia Rusu, loc. Mogoșești, jud. Iași

Stimată redacție, dragi prieteni,
M-am gândit să vă mai scriu despre pisici, aceste făpturi de-a dreptul fantastice.

Acum ceva timp a apărut în preajma casei un pisoi mic, speriat, cel mai sigur abandonat. Mi s-a făcut milă de el, așa că l-am adus acasă cu gândul să-l cresc, apoi să-i găsesc un stăpân ori să-l păstrez (mai aveam o pisică). Părea motănel, i-am pus numele Georgică. Era slab, cu ochii mari, burtica umflată, și plin de purici așa că am luat niște ulei comestibil și un tampon de vată, l-am curățat bine și peste câteva minute nu mai avea purici deloc. Încet, încet, și-a revenit. I-au crescut și mustățile, fiindcă la început erau arse. Într-o zi, o pisicuță a venit în casă, șchiopătând, abia mai mieuna. Am pus-o pe o canapea, m-am asigurat că nu e ceva grav, am vorbit cu ea s-o liniștesc, i-am dat ceva mai bun de mâncare, așa că a doua zi a început să meargă. Dar, ce să vezi? Georgică a început și el să șchiopăteze. Mai să fie! El a stat în casă, nu am văzut să fi fost lovit. Poate a făcut-o pe bolnavul, ca să fie și el mai mult alintat! Sau poate a „citit” și el niște versuri de N. Stănescu, care se referă la cineva drag care a schiopătat de teamă să nu i se șteargă urma sărutului. Oricum, dacă le observăm mai bine, aceste ființe ne fac mai veseli, mai fericiți, ne vindecă sufletul, numai să avem rabdare cu ele să le iubim cu adevărat!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *