Reșița, orașul parfumat

vedere panoramica in Resita
Foto: Tristan Jeanne-Valés

Maria Radu, Reșița, jud. Caraș-Severin
Stimată redacție și dragi prieteni, Vă invit să facem împreună o plimbare prin Reșița, cel mai

vechi centru siderurgic al României și una din cele mai importante cetăți industriale ale țării.
Din orice punct al urbei de pe Bârzava pleacă călătorul, la capătul a cinci minute dă de pădurea cu tei și salcâmi care parfumează și răcoresc, primăvara, cu florile lor, orașul din Banatul Montan. Noi, reșițenii așteptăm cu optimism ca funicularul ce străbate orașul al cărui simbol este, să devină un magnet pentru turism; visăm la telegondola promisă și la alei pietonale suspendate în centrul civic. Ne vrem înapoi tramvaiele. Apoi, mai visăm și la plimbări de epocă, cu locomotiva cu aburi, pe traseul ce leagă partea de sud cu nordul localității noastre. Lucrările sculptorului român, Constantin Lucaci, laureat al premiului Herder și anume, Fântâna cinetică și Monumentul Eroilor Revoluției din Decembrie 1889, vă așteaptă să le descoperiți. Frumuseți naturale vă poftesc să le vedeți: Cheile Carașului, stațiunea Semenic, lacurile și peștera Comarnic sunt doar câteva. Vă așteptăm la noi de Hramul orașului Reșița, 29 iunie, când îi sărbătorim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Stropi zglobii îmi ating fața încălzită de soarele generos al zilei de azi. Privesc vrăjită dansul apelor și zborul lor victorios spre cer, expresia unei îmbrățișări cu văzduhul, o fantezie dezlănțuită spre infinit, spre lumină.

Încep plimbarea de la Fântâna cinetică plasată în centrul civic al Reșiței, impresionant monument de artă și performanță tehnică, operă a sculptorului cărășean, Constantin Lucaci. Maestrul a creat o operă anume pentru un spațiu existent, în mijlocul pieței mărginite de cele mai importante clădiri administrative, primăria, prefectura, apoi sala polivalentă, hotelul Semenic și magazinul Nera, căci împăcarea cu ambientul este sensul fântânilor lui. Artistul Constantin Lucaci este omul polivalent, inginer, proiectant, muncitor, sclavul operei și al talentului său, admirat de contemporani pentru puterea lui de muncă, disciplină și crezul în ceea ce face și ce lasă urmașilor noștri. Îi revăd mulțumirea și bucuria de a se afla în localitatea unde s-a născut, la 7 iulie 1923, înconjurat de oameni dragi veniți din tot județul să-l felicite pentru primirea titlului de cetățean de onoare al orașului natal, Bocșa. O colegă mi-a propus să-l rugăm să facă o fotografie cu noi două ca să imortalizăm acest moment unic în viață. Mâna puternică a geniului ne strânge cu delicatețe spatele, o mână care la cei peste 80 de ani strunește ciocanul cu vigoarea unui tânăr, obișnuință dată de anii tinereții când a învățat valoarea muncii în familie. Nimic din discursul lui nu trădează viața în străinatate; ne povestește cu sinceritatea omului realizat, cu modestie și în cea mai curată limbă română presărată cu multe expresii locale și cu umor, despre drumul lui în viață cu suișuri și coborâșuri mioritice. Fântâni cinetice din oțel inoxidabil, punți spre mâine, luate parcă din formele navelor spațiale, a creat și în alte orașe ale țării și pe alte continente, dar fiecare operă este în felul ei unică așa cum el este unic prin realizările lui. Vaticanul a apreciat truda lui Constantin Lucaci pentru materializarea ideilor originale și i-a deschis o expoziție permanentă, numai cu lucrările lui, în Italia. Sculptorul român, fost ucenic al bocșanului Tiberiu Botlik, este laureat al premiului Herder.

De la fântână, privirea mi se îndreaptă spre funicular, pod suspendat peste orașul Reșița al cărui simbol este. Ca să vă explic importanța lui trebuie să mă întorc în timp, în anul 1771, la 3 iulie dată la care au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatră a furnalelor din cadrul SC. TMK Reșița SA. În anul 1964 a fost inaugurat funicularul. Atunci, în vremurile lui bune, când instalația funcționa la alți parametri, el transporta calcarul necesar în obținerea fierului, de la cariera Doman la aglomeratorul de la Mociur. Se vorbește în urbea noastră că noul lui proprietar, un om de afaceri, dorește să-l păstreze pentru generațiile viitoare. Dar și noi, locuitorii acestui oraș ne dorim ca el să rămână al nostru și să devină un magnet pentru turism prin transformarea lui în telegondolă. Mai visăm și la alei pietonale suspendate, în centrul civic, o idee mare pentru pământeni ca noi. Plec spre cartierul Lunca Bârzavei sau Govandari, acasă, cu gândul la petrecerea de 8 Martie, din această seară, pe care am organizat-o cu colegele mele de la club, la un restaurant elegant. Mă opresc la cofetăria prietenei mele care ne-a ispitit cu un cadou dulce, o delicioasă expoziție de prăjituri. Expoziția de flori completează frumusețea acestei zile.

La Triaj, ne oprim la Muzeul de locomotive, un muzeu în aer liber care deține 16 modele construite între anii 1872-1959. Vizitatorii pot vedea locomotiva nr. 1 „Resicza”, fabricată în 1872, destinată să deservească transporturile de materii prime și materiale pe primele linii de cale ferată industrială din zona Reșita spre Secu și Ocna de Fier. Acesta este primul tip de locomotivă fabricat și montat în atelierele uzinelor din Reșița. În anul 1871, la fabrica STEG din Viena, au fost executate proiectele și prototipul locomotivei, sub conducerea directorului acestei unități, inginerul scoțian John Haswell.

În anul 1873, locomotiva vedetă, construită de reșițeni, a fost prezentată la expoziția internațională de la Viena și a adus în atenția Europei și colțul nostru de lume. Istoria industrială consemnează rolul jucat de uzinele noastre în fabricarea celor 1461 de locomotive cu aburi pentru căile ferate din România, Austria și Ungaria, în special. Dar cele mai vechi și mai reprezentative se regăsesc astăzi în Muzeul locomotivelor din Triaj, pe malul râului Bârzava care traversează urbea noastră. Un parc îngrijit, cu bănci, cu flori, încadrează locomotivele, mărturie a geniului creator al specialiștilor reșiteni de multe decenii. Tot ei au fabricat cele 4.799 de locomotive cu motoare Diesel care au avut beneficiari de pe toate continentele. În parcul din centrul cartierului Lunca Bârzavei, se înalță spre cer, maiestuos, Monumentul Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, creație a inegalabilului sculptor Constantin Lucaci, cetățean de onoare al Reșiței, în armonie cu obiectivele deja existente: Liceul de Artă, Muzeul de istorie al Banatului Montan, Catedrala ortodoxă. Monumentul trădează aspi-rațiile artistului spre universul infinit, în drumul spre lumină al omenirii. Reșița, reședința județului Caraș-Severin este supranumit „orașul cu poeți”, dar se poate mândri și cu sportivi de renume mondial. Nu departe de parc se vede Bazinul olimpic de înot, unul dintre cele mai moderne din Europa, umbrit de pădurea cu flori naturale pregătită să ne parfumeze locuințele. Frumuseți naturale înconjoară orașul nostru; la numai un sfert de oră cu mașina ajungi la Cheile Carașului, lungi de 15 km, o zonă sălbatică de o rară frumusețe. Peștera Comarnic, rezervație speologică, cea mai lungă din Banat, având 4040 metri de galerii pe două etaje, merită văzută. Într-o zonă pitorească, cu coline bogat împădurite, pe malul lacului de acumulare cu același nume, la numai 10 km de oraș te poți opri în stațiunea Secu. Lacurile Valiug și Trei Ape unde poți spune că marea se îmbină cu muntele Semenic, vă așteaptă în toate anotimpurile.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *