Salina Praid, loc minunat de relaxare

Cristina Răduț
Cristina Răduț

Dragi cititori,
În primul rând, vă salut. Vara aceasta a trecut foarte repede. Temperaturile ridicate ne-au cam dat de lucru, însă, chiar dacă în unele zone ale țării a fost insuportabil, am găsit un loc plăcut, răcoros. M-am gândit să schimb un pic aerul de mare, căci mergeam cu familia pe litorualul românesc în fiecare an și să ne alegem altă destinație de concediu.

Cristina Răduț, loc. Ștefănești, jud. Argeș

Radut Cristina_Vacanta mea_1
Cristina Răduț

Anul acesta însă, m-am gândit să le propun părinților o nouă destinație. Norocul meu a fost că au avut încredere în cea aleasă de mine. Așa că ne-am făcut bagajele și, după un drum lung, am poposit în județul Harghita, la Praid. Pe drum, am explicat familiei că aerul de mare va fi schimbat cu un aer de …salină. Pentru a ne putea bucura însă de serviciile oferite de salină, trebuia să ne cazăm, așa că, încrezători, am urmat indicatorul spre Gheorghieni și, după 5 km am găsit pensiunea perfectă.
Mândră și frumoasă, era printre ultimele însă ceea ce ne-a încântat și ne-a atras la ea a fost liniștea care o înconjura. Personalul a fost foarte drăguț, iar patronul pensiunii se gândise la toate micile detalii atunci când își începuse proiectul. Pensiunea nu era mare (avea doar 10 camere) însă era potrivită pentru o familie. În spatele pensiunii erau leagăne masive, balansoare, câteva mese, toate din lemn, și o mică piscină gonflabilă. Seara, când ieșeai pe balcon, puteai auzi Târnava Mică aflată la 20 de metri de pensiune, cum coboară dinspre Cheile Bicazului. Nu am vrut să pierdem nicio zi de pomană, așa că, după despachetarea bagajelor, am pornit către salina din Praid care era la doar 2 minute de mers cu mașina.
Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut coada infernală de la casa de bilete. Oamenii veneau din ce în ce mai mulți, iar autocarele care trebuiau să transporte turiștii în interiorul salinei, nu făceau față numărului mare de persoane. După câteva minute de așteptat, ne-am urcat în autocar. Încins de soarele dogoritor, acesta emana puternic mirosul de sare cu care ieșise din salină însă după câteva secunde, aerul ți se părea normal. După ce autocarul a fost umplut, șoferul a închis ușile și a pornit la drum. Coborâtul cu autocarul dura cam 5 minute.
Soarele ne urmărise tot drumul. Chiar dacă speram să găsim Harghita cu o altă temperatură, un pic mai scăzută, nu s-a întâmplat acest lucru. Plăcerea s-a instalat însă când am coborât din autocar, în salină. De la 38 de grade Celsius, câte erau afară, am ajuns la 16, câte erau în salină. Ți se părea ciudat când vedeai afară oameni îmbrăcați cu pantaloni lungi, geci sau hanorace însă odată intrați în salină, le dădeai dreptate.
Partea frumoasă era că autocarele ne puteau duce până la un anumit nivel în salină. De aici, trebuia să cobori vreo 160-170 de trepte până în adevărata salină. Când deschideai ușa, imensele galerii subterane te lăsau cu gura căscată. La baza scărilor, un arici din sare te întâmpina. Ariciul a fost preferatul sorei mele, care îl atingea zilnic. Vă mărturisesc că salina Praid nu este prima pe care o vizitez alături de familia mea. Salina din Slănic Prahova și cea din Ocnele Mari au fost de asemenea încercate de noi însă niciuna nu se compară cu salina din Praid. Cea din urmă este mult mai echipată decât primele două. Dispunea de curent electric, internet și peste 500 de mese cu bănci (la o singură masă încăpeau lejer 6-7 persoane). Cu toate acestea, era foarte dificil să îți găsești, la ora 10, o masă liberă. Cele mai ocupate erau mesele din zona de aerobic și cele cu prize (mulți turiști coborau cu laptop-urile în salină).
În cele ce urmează vă povestesc cum stătea treaba și cu gimnastica aerobică. În fiecare zi, venea un profesor drăguț care te ajuta să faci câteva exerciții de respirat, combinate cu exerciții fizice. Erau cam 3-4 ședinte pe zi, doar di-mineața, cu pauze de 1 oră între ele. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost talentul profesorului de a atrage copiii să facă exercițiile, astfel că la o repriză de exerciții erau 40% copii și restul adulți și bătrâni. Aici nu conta vârsta, deoarece, odată ce se auzea fluierul domnului profesor, se strângeau la exerciții undeva la 100-150 de persoane, gata să învingă oboseala și frigul. După aceste exerciții, aveai nevoie urgentă de un tricou și nu de un hanorac. Plus că, după exerciții și după aerul cu sare, aveai o poftă de mâncare nebună.
Exercițiile nu erau singura cale de a-ți petrece timpul în salină. Numeroși turiști erau inspirați să vină cu tot feluri de jocuri astfel că vedeam oameni jucându-se remy, cărți, table, domino, badminton sau ping-pong. În salină erau de asemenea leagăne, tobogane, balansoare și tot felul de mașinuțe și trenulețe, toate din lemn. Copiii își aduceau cu siguranță părinții în salină și nu invers pentru că, sincer, salina era un mic paradis al copiilor, unde ei erau în centrul atenției și tot ce își doreau pentru joacă se găsea acolo. Timpul trece foarte repede când te distrezi însă venea și cumplitul moment când trebuia să ieși din locul care te răcorea și să te topești sub soare. Timp de câteva zile, uram momentele când trebuia să ieșim din salină și adoram orele petrecute sub pământ.
Nu departe de Praid însă, se află stațiunea Sovata, undeva la 10 km. Pe lângă faptul că este o stațiune frumoasă, unde te poți plimba în voie, este renumită pentru lacurile sale cu puteri miraculoase. Noi am încercat Lacul Ursu, un lac sărat ca toate celelalte de acolo, însă populat de mai mulți turiști decât oricare. Nu puteam refuza invitația soarelui la o zi de plajă și am cedat, rasfățându-ne sub razele aurii și în apa sărată, care te ținea la suprafață. Cu toate că adâncimea lacului era de 18 m și eu nu știam să înot, m-am aventurat cu încredere alături de tatăl meu. Bineînțeles că organizatorii se gândiseră și la cei neexperimentați, care nu știau să înoate și au creat mai multe bazine, pe marginea lacului (de 0.7 m și 1.7 m). Copiii însă, nu erau așa încântați de adâncimea „lacului” lor, așa că se aventurau, sub protecția colacelor, a vestelor sau a pernițelor în cel pentru adulți sau chiar în cel mare. Lângă Lacul Ursu erau și alte lacuri printre care Lacul Aluniș (închis momentan pentru renovare), Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Verde și Lacul Roșu. Toate puteau fi folosite pentru scăldat, însă cel mai populat era Lacul Ursu.
După ce am plecat dezamăgiți din Praid (voiam să stăm cât mai multe zile în răcoare), ne-am îndreptat către alte meleaguri românești, despre care vă voi povesti cu siguranță. Locurile pe care le-am vizitat m-au încântat foarte mult și vreau să îndemn cât mai mulți români să se recreeze în aceste locuri. Țara noastră are multe locuri frumoase, însă ele trebuie găsite și apoi promovate pentru ca românii să le viziteze.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *