Sărbătorile iernii astăzi și odinioară

arhiva Practic-Idei

Ivana Iancu, dr. în folclor

„Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele.”
(L. Blaga – Sufletul satului)

Da, Lucian Blaga. Cine mai citește sau recitește Blaga?
Îmi place să cred că mai avem curiozitatea să știm și să ne găsim puterea de a ne păstra apartenența la neam și istorie. Și asta stă și în capacitatea fiecăruia dintre noi de a afla ce este tradiția și cât înseamnă sărbătoare și ritualurile sale pentru comunitate.
Cei tineri au descoperit tradiția fast-foodului si, dacă nu știu nimic despre sacralitatea sărbătorii, este vina noastră. Așadar cred că din când în când este necesar să ne amintim câte ceva despre semnificația sărbătorii.
Din nefericire, din sărbătoare ne-a rămas bucuria întâlnirii, cheful și „bucatele alese”, ceea ce a transformat perioada de „purificare” care întâmpina sărbătoarea într-o sesiune de shopping prelungită, lucru care duce spiritul sărbătorii în derizoriu.
Ceea ce vedem astăzi pe străzi sau pe la ușile noastre ca fiind obiceiuri de Crăciun sau de Anul Nou, reprezintă urme vagi ale unor tradiții pe care românii le-au păstrat dincolo de jumătatea secolului trecut. Mass media păstrează documentare impresionante care însă nu au rating.
Nu putem să întoarcem vremurile, putem însă să ne aplecăm cu pioșenie asupra cărților, poveștilor bătrânilor și mai ales să începem a ne respecta neamul, limba română și tradiția.
La români, sărbătorile de iarnă se desfășoară între 24 decembrie și 7 ianuarie și cele mai importante sunt zilele Crăciunului, Anului Nou, Bobotezei, cu ajunurile respective. Caracteristica acestor sărbători o constituia repertoriul bogat de datini și credințe, în forme de tip literar și muzical, coregrafic și dramatic.
Colindele, Plugușorul, Sorcova, Vasilca, Jocurile cu măști: Turca, Brezaia, Capra; dansurile: Căiuții, Bunghierii, Călu-șerii, Cântecele de stea, Vicleiul, Irozii făceau din săr-
bătorile de iarnă una dintre cele mai inedite și originale manifestări spirituale ale românilor. Și acum, pe alocuri, se mai practică aceste obiceiuri.
Repertoriul nu era unitar. Crăciunul este și acum mai bogat în obiceiuri și tradiții în Transilvania, Anul Nou este mai bogat în Moldova și în Bucovina.
Civilizația românească tradi-țională a fost una de tip agrar. Timpul sărbătorilor și timpul muncilor sunt dimensiuni pe care plugarul le delimita cu strictețe și le respecta cu strășnicie, deoarece bunul mers al vieții sale și al comunității era strict legat de acest lucru.
Fiecare moment al desfășurării muncilor agrare respecta o suită de obiceiuri moștenite, pe care plugarul le repeta an de an.
Venirea Anului Nou presupunea un complex ceremonial de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani, în noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie.
Înnoirea simbolică a timpului a fost asimilată cu moartea și renașterea divinității. Este un moment dens de practicare a unor obiceiuri și credințe care exprimă, la început, teama, dezordinea și haosul, iar după miezul nopții, optimismul, veselia, ordinea și echilibrul.
Acum se deschid mormintele și se întorc spiritele morților printre cei vii.
Noaptea de Anul Nou este noaptea când sunt permise excesele, abundența ospe-țelor, gesturile, cuvintele și expresiile licențioase. Aprinderea luminilor simbolizează nașterea divinității și, o dată cu aceasta, a timpului și a lumii înconjurătoare.
Tradiția populară relevă faptul că timpul sacru din preajma sărbătorilor conferă o altă dimensiune a comunicării. Anul Nou, noaptea în care se deschid cerurile și animalele vorbesc este momentul care instituie o sumă de interdicții.
Toate riturile magice care se găsesc în legătură cu ocupațiile cele mai diferite ale omului au ca scop sporirea sau păstrarea manei lucrurilor și reușita îndeletnicirii respective. Sărbătorile din luna ianuarie, prima lună a anului, cuprind obiceiuri și practici specifice începutului de an prin care oamenii doresc să obțină prosperitate, pace, liniște si sănătate. Țăranul de odinioară credea că timpul, mai precis anul calendaristic, este o fiinţă vie care se naşte, creşte, îmbătrâneşte, moare şi renaşte după 365 de zile în noaptea care desparte Anul Vechi de Anul Nou.
Ca la majoritatea sărbătorilor noastre există o suprapunere între sărbătorile precreștine și cele creștine.
Caracterul esențial al sărbătorilor este bucuria și încrederea cu care oamenii întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetație, al unei noi etape în viata lor.
De regulă, a doua zi după Revelion, obosiți după atâta petrecere, uităm că dimineața de 1 ianuarie este Ziua Sfântului Vasile sau Sânvăsâi, „ocrotitorul săracilor”.
Este momentul în care copiii merg la neamuri cu Sorcova şi cu Semănatul. Urările de Semănat sunt însoțite de un gest magico-ritualic aducător de belșug – se aruncă grăunțe pentru sporul casei.
Prima noapte a noului an era dedicată magiei și actelor premonitorii.
Pe 5 ianuarie este Ajunul Bobotezei, iar pe 6 se serbează
Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului) moment care rememorează, pentru creștini, Botezul Domnului Iisus Hrisos în apele Iordanului, zi în care s-a arătat Sfânta Treime.
În ajun se ținea post negru fiindcă orice moment important al creștinătății este precedat de purificare. Există o paletă de credințe și practici de Bobotează, specifice fiecărei zone a țării.
Ziua de 7 ianuarie este sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, „nănaşul Domnului“. Sfântul Ioan este protectorul copiilor, pe care îi apără de primejdii şi nu îi lasă să moară nebotezaţi.
Tot pe 7 ianuarie avea loc o petrecere a femeilor denumită „Iordănitul femeilor“, zi specială în care se adunau femeile și petreceau bând, mâncând, dansând și cântând.
Dimineața, erau spaima băr-baților fiindcă, dacă întâlneau vreunul pe drum și acesta nu era pregătit cu vreun dar, era dus la râu și amenințat „cu o baie” în apa înghețată. Iordănitul pare a fi o reminiscență a vremurilor când amazoanele „făceau legea” în zonă.
Pe 16-17 ianuarie se serbează Antanasiile, sfinţii Anton şi Tănasă.
Tot pe 16 ianuarie se ține și „Închinarea lanţului Sfântului Apostol Petru” (Sân Petru de iarnă), alt moment cu sem-nificație aparte.
Sân Petru este patronul lupilor și se credea că lupii sunt „câinii lui Sân Petru“ care se adună în această noapte și își împart prada.
În zilele de 16-18 ianuarie se serbau și Circovii de Iarnă, care, împreună cu Circovii de Vară (15-17 iulie sau 16-18 iulie), moment care indică miezul verii pastorale, împart anul calendaristic în două anotimpuri egale: vara şi iarna. În aceste zile se instituiau severe interdicţii de muncă.
Pe 29-31 ianuarie se serbează Filipii de iarnă, care sunt și ei patroni ai lupilor. Filipii sunt sărbători de toamnă şi de iarnă și în intervalul dintre aceste sărbători se împerechează lupii.
Dacă ne întrebăm de unde se păstrează aceste sărbători ar trebui să ne gândim la totemul dacic – lupul. Dar cine știe care este originea acestor rituri străvechi care se pierd în timp?
Sărbătoarea Sfinții Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan se sărbătorește pe 31 ianuarie. Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt foarte importanţi pentru biserica creştină, fiindcă sunt cei care au stabilit dogmele bisericii şi le-au apărat de ereziile vremii. Erau consideraţi doctori miraculoşi care protejau de arsuri, de friguri şi de bube. De numele lor sunt legate o mulțime de povești și legende.
Deși multe dintre aceste povești s-au pierdut de-a lungul generațiilor, unele dintre actualele obiceiuri, păstrate în vreun colț de țară sau vreun vârf de munte, încă ne amintesc de istoria tradițiilor neamului.
De sărbătorile de iarnă acum plecăm în țările calde, sărbătorim cu delicatese mediteraneene, mergem la club și la schi. Acestea sunt vremurile. Esențial este să ne amintim cine suntem și de unde venim. Nu avem pretenția că le știm pe toate, dar, din când în când, poate este bine să mai răsfoim o carte, uneori “urcată” pe net cum este cartea lui Ion Ghinoiu “Zile şi Mituri”,  Ed. Fundației PRO sau să îi întrebăm pe bunici cum era pe vremea lor. E suficient.
Sărbătorile din ianuarie
1 ianuarie – Sfântul Vasile
6 ianuarie – Boboteaza
7 ianuarie – Sf. Ioan Botezatorul (Sântion)
16 ianuarie – Sânpetrul Lupilor
16-17 ianuarie – Atanasiile
16-18 ianuarie – Circovii de Iarnă
29-31 ianuarie – Filipii de Iarnă



4 thoughts on “Sărbătorile iernii astăzi și odinioară

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *