Selecționarea șinșilelor

șinșila roade un lemn
Foto: arhiva Practic

Ioan Hrițuleac, sat Sici, com. Pericei, jud. Sălaj

Stimată redacție, În ultimul articol publicat în urmă cu mai multe luni, precizam că voi reveni cu amănunte privitoare la crescătoria de șinșile; din păcate a trecut mult timp, iar acum încerc să mai aduc câteva precizări în urma scrisorilor primite de la cititorii revistei Practic Idei, care sunt interesați de această activitate. Mă înscriu și eu la concursul „Practic cu profesioniști” precizând că am în grijă această crescătorie de 7 ani.
Am început activitatea de creștere a șinșilelor în urmă cu 7 ani, cu un efectiv de început format din 72 femele pentru reproducție și 15 masculi; pentru a avea o activitate rentabilă era necesară mărirea efectivului.

Creșterea șinșilelor poate fi demarată și cu un număr mai redus de animale, iar dintre puii obținuți se vor selecta animale pentru reproducție. Atât la achiziționarea unui număr de animale, cât și în cazul în care reținem un număr de pui dintre cei obținuți, cel mai important aspect pentru reușita acestei activități este calitatea animalului. Pentru activitatea de reproducție se vor selecta sau cumpăra doar animale cu o stare de sănătate perfectă. Deși foarte asemănătoare la o primă privire, fiecare exemplar de șinșilă are propria sa individualitate. Fiecare exemplar prezintă caracteristici diferite față de alți membri ai rasei, aceste caracteristici dau nivelul de calitate al animalului respectiv. Anumite trăsături conferă șinșilei o valoare comercială mai mare, astfel că indivizii de mai bună calitate vor fi folosiți pentru reproducere pentru a transmite generațiilor viitoare caracterele dorite; astfel avem nevoie de o selecție viguroasă a șinșilelor urmărind: însușirile blănii, dezvoltarea corpului, starea de sănătate, greutatea. La formarea și ulterior dezvoltarea unei crescătorii de șinșile nu este suficientă deținerea unui anumit efectiv de animale, din cele detaliate anterior cred că este evident faptul că este foarte importantă calitatea animalelor pe care dorim să le folosim în activitatea de reproducție. Sunt și cazuri mai rare în care, deși avem șinșile valoroase, puii lor nu se ridică la înălțimea așteptărilor, de aceea dacă un reproducător va produce pui necorespunzători, va fi reformat.

Majoritatea criteriilor de selecție a șinșilelor se referă la calitatea blănii, dimensiunile și forma ei, însoțite, bineînțeles, de o stare perfectă de sănătate. Calitatea superioară a blănii este scopul urmărit de către crescătorul de șinșile. Examinarea șinșilelor pentru a se stabili nivelul de calitate se poate face numai de către personal calificat și experimentat. Evaluarea se face numai la lumina zilei, în zile însorite, între orele 10 și 14, în aceste condiții se pot evidenția toate caracteristicile blănii. Dacă evaluarea animalelor se face la lumină artificială sau în zile înnourate, pot apărea greșeli mari de evaluare cu consecințe pentru crescătoria respectivă, în sensul că se vor reproduce animale de o calitate inferioară, dând naștere unor pui mai puțin valoroși și fiind totodată excluse de la reproducție exemplare valoroase. Aceste greșeli produc efecte economice negative asupra crescătoriei respective. În general majoritatea crescătorilor învață să evalueze corect calitatea șinșilelor și urmăresc cu atenție câteva principii. O calitate căutată a șinșilelor este culoarea mai închisă a blănii (negru-albăstrui), precum și intensitatea culorii. Intensitatea culorii este influ-ențată de densitatea firelor de păr, astfel încât un animal cu blana mai deasă va părea mai colorat decât unul cu păr mai rar. Animalele care au blana cu o nuanță mai închisă sunt în general mai scumpe cu 20-25% decât cele deschise la culoare.

Al doilea criteriu urmărit de către crescători îl reprezintă mărimea blănii. Cu cât șinșilele au dimensiuni mai mari, sunt mai valoroase. La aprecierea calității blănii trebuie avut în vedere variațiile de densitate și uniformitate a perilor în diferite regiuni ale corpului, de exemplu, pe gât și în zona spetei, unele animale au blană mai rară, cu lungimi neuniforme ale firelor de păr, aceste caractere se transmit ereditar, deci aceste animale vor fi excluse de la reproducție. Femelele care poartă colierul vor avea afectată calitatea blănii din zona gâtului, colierul nu permite curățara blănii la îmbăierea în nisip și produce tocirea ei. Un alt aspect urmărit este faptul că, la unele animale, în zona șoldului, blana este de culoare mai deschisă și mai rară, fapt ce influențează negativ valoarea ei. De asemenea, femelele sau masculii agresivi nu se vor folosi la reproducție. Există situații în care apare la un animal, sau chiar la mai multe, o predispoziție genetică de a dezvolta micoze care se dezvoltă pe blană, mai ales în condițiile unui adăpost umed. Aceste animale vor fi din start exlcuse de la reproducție pentru a nu tansmite puilor această predispoziție. După selecția caracteristicilor valoroase pe care le urmărim, se vor forma grupuri de câte 4-5 femele în funcție de tipul de cuști pe care îl folosim în crescătorie. Cele 4-5 femele trebuie să aibă caracteristici asemănătoare și li se va repartiza un mascul superior din punct de vedere calitativ și care nu se înrudește cu femelele, pentru a evita defectele provocate în cazul consangvinizării. Pentru a mări numărul efectivului este necesară păstrarea unei evidențe stricte a tuturor animalelor, referitoare la familia de proveniență, data nașterii. Pentru a forma noi familii, pe lângă o calitate superioară a animalelor, vom fi atenți să nu se înrudească masculul cu femelele și la vârsta acestora, astfel masculul trebuie să aibă minim 1 an, iar femelele, 9 luni, în caz contrar vor da naștere unor pui sub-dezvoltați și neviabili. Sper că vor fi folositoare amănuntele detaliate mai sus celor interesați de această activitate. Vă doresc tuturor numai bine și sănătate!



One thought on “Selecționarea șinșilelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *