Semințele și frumusețea lor hrănesc sufletul și trupul

Foto: Ivana Iancu

Articol realizat de Ivana Iancu
„M-am apucat de macarameuri ca toată lumea. Dar și aici sunt secrete și o tehnică destul de complicată. Din momentul în care ți-ai creat modelul, trebuie să știi să îți aperi tehnica. Se fură din ochi.“
Asta ne mărturisește Eugenia Tudor, în vârstă de 55 de ani din București. “Am origini oltenești și sunt mândră de asta. După părerea mea, frumosul a fost creat în Oltenia și în Moldova. Pe portul popular din aceste zone, vezi florile câmpului. M-am apucat de macramé și tablouri cu semințe ca să nu înnebunesc. Am fost maiestru electonist, dar am ieșit la pensie, forțat, ca mulți români din generația mea, și am făcut o depresie. Soțul meu m-a susținut și m-a încurajat să fac ceea ce îmi plăcea.
Înainte îmi plăcea să fac lucrușoare de acestea ca să le ofer cadou prietenilor. Acum am ajuns să îmi câștig existența din asta.
În fiecare tablou pun un pic din sufletul meu. Este o tehnică să găsești și semințele din care vei face tabloul.
Porumbul de floricele are boabe galbene, lila și gri. Semințele de dovleac plăcintar sunt decorative și frumoase, au formă de petale. Mai nou fac potcoave din cuișoare și alte semințe fiindcă potcoava poartă noroc, iar semințele, bob cu bob, sunt sporul casei. Am folosit toate tipurile de semințe pe care le-am găsit: boabe de fasole, de porumb, de  muștar, semințe de mac sau de susan.
Mă liniștește munca aceasta. Poți decora orice cu semințele. Este nevoie de imaginație și suflet: poți decora vase de ceramică, pânză sau carton. Eu pun suflet în tot ceea ce fac și cred că asta se vede.
Cu harul de la mine, dar cu mult ajutor de la Muzeul Satului am reușit să-mi schimb viața. Cei de la Muzeul Satului ne-au “înfiat”! Puteam să mă fac vânzătoare în butic, dar am preferat să îmi urmez calea. Am învățat în  taberele de creație de la muzeu tehnici și mijloace de lucru care m-au ajutat. O mână întinsă la momentul potrivit m-a ajutat să mă redescopăr.
Plec de la tradiție și mă inspiră motivile și tehnicile tradiționale românești.
Și mai e ceva: satisfacția că lumea îți apreciază munca și, pe deasupra, îți îmbunătățește și situația materială.
Nu am stat cu mâna întinsă și am reușit să îmi păstrez și demnitatea, dar și să mă bucur de ceea ce fac.”



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *