Și animalele se ajută între ele!

caine cu pisica
Foto: Anișoara Ursan

Anișoara Ursan, Cernavodă, jud. Constanța

Dragă redacție,
De mulți ani aștept cu nerăbdare începutul fiecărei luni, pentru a putea fi alături de micuța mea prietenă revista Practic-Idei, cea plină de sfaturi utile și povești despre plante și animăluțe. Prin intermediul ei am reușit să cunosc oameni cu povești frumoase și întotdeauna m-am bucurat pentru fiecare articol publicat și pentru fiecare premiu acordat. Reușiți să ne faceți surprize plăcute și să ne faceți mai fericiți, în fiecare lună, lucru pentru care vă mulțumesc.
Vă spun o poveste emoționantă despre cel mai bătrân membru din familia multor animale pe care noi le deținem.
Rafaela este o pekineză bătrână despre care eu v-am mai povestit, are venerabila vârstă de aproape 16 ani (va împlini pe 13 septembrie și sigur o vom sărbători așa cum se cuvine) și a îmbătrânit frumos alături de familia noastră și animalele din curte. Acum este oarbă, are cataractă și nici nu mai aude, dar are un suflet bun și știe să se mai bucure atunci când o alinți.
În urmă cu doi ani a crescut 3 puișori de pisică care au rămas orfani (mama lor a fost otrăvită). Din aceste 3 pisici, mi-a mai rămas una, pe nume Mitza, care are acum doi puiuți.
Vă povestesc ceva ce pe mine m-a uimit și de mult nu mai dau crezare proverbului ,,se au ca pisica și câinele”, care voia să arate dușmănia dintre două persoane. Rafaela a stat toată iarna în casă, iar Mitza are un coteț mic și confortabil, făcut de soțul meu. În urmă cu 2 săptămâni i-a venit sorocul să fete, dar primul ei pui a fost mort și de aceea săraca s-a chinuit și mieuna disperată, uitându-se spre mine să o ajut. Atunci am văzut ceva ce nu credeam că o să se întâmple vrodată, am văzut solidaritatea dintre animale atunci când suferă. Rafaela a intrat în cotețul Mitzei și nu a mai vrut să iasă de acolo, încercând să o ajute așa cum se pricepea ea mai bine, lingând-o și alinându-i durerea. Eu nu am putut să mai stau de milâ, era seară și nu aveam cum să o ajut. A doua zi, nerăbdătoare, m-am dus să văd ce face și am rămas uimită de ce aveam să văd; pisica dormea cu Rafaela și între ele erau 3 pisoiași abia fătați. De atunci nu a vrut să mai intre în casă și stă fericită alături de Mitza și cei doi motănei care i-au mai rămas (unul a murit la puțin timp).
Eu sunt o mare iubitoare de animale și cred că atunci când Rafaela va dispărea, viața mea nu va mai fi atât de fericită, mai ales că fetele mele, acum adolescente, au crescut cu ea, avem atâtea amintiri frumoase, care de multe ori sunt adevărate lecții date nouă, oamenilor, care nu mai știm să prețuim apropierea celui mai bun prieten al omului, câinele, cel care ne este cel mai credincios. Noi în schimb ne gândim la legi care să îi omoare pe câini, care să îi facă să dispară fără să ne gândim că odată cu ei ne pot dispărea și bucuriile gratuite pe care ei ni le oferă.
Să fiți sănătoși și să vă bucurați de toți prietenii, oameni sau animale!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *