Și la unele plante singurătatea poate fi o tragedie

cycas revoluta
Foto: arhiva Practic Idei

ing. chimist Margareta Iacob, Timișoara, jud. Timiș

Dragă redacție,
Doamna Magdalena Barbu din Blaj, jud. Alba în nr. 4/2010 pag. 77 al revistei întreba cum se îngrijește Cycas revoluta, deoarece i s-au uscat toate frunzele, deși o ține într-un loc luminos. Nu este suficient! În vremurile când a apărut și s-a dezvoltat această plantă (mezozoic, era primară), clima era caldă și umedă și în plus în jurul ei probabil că era și cycas-ul pereche (este plantă dioică). Singurătatea unei plante poate fi o tragedie, nu numai condițiile de trai.
Ordinul Cycadales cuprinde niște gimnosperme străvechi, care erau foarte răspândite în jurasic, când clima a început să se mai răcească (față de carbonifer), în jurul mlaștinilor și care, cu toate că păreau niște ferigi arborescente foarte înalte, aveau pe trunchiul gros îmbrăcat în resturile pețiolilor frunzelor căzute, flori.
Din ordinul acesta au mai rămas astăzi doar puține  specii printre care:
Cycas revoluta
Cycas circinalis
Cycas normanbyana
Zamia muricata
Primele trei se află în  zonele tropicale, Japonia și Africa – Rwanda, în timp ce a patra se găsește în America de Sud.
Sunt ferigi arborescente cu frunze penate (în tinerețe circinate – ca o șuviță de păr răsucită sau ca frunzele tinere ale ferigilor obișnuite) așezate în vârful unei tulpini înalte, neramificate.
Unele frunze sunt sterile, asimilatoare, deci trofofile, iar altele fertile, deci sporofile. Dintre acestea cele mascule au microsporangi, iar cele femele au macrosporangi sau ovule (de fapt au și cameră polinică și archegon). Aceste ovule se pot dezvolta independent (unele pot ajunge și la 12 cm dimensiune) și nu sunt închise în ovare, în consecință după fecundare nu apare un fruct, ci doar o „sămânță“ liberă, eventual prinsă de restul cornului ce a generat-o și de aceea aceste plante în clasificarea botanică sunt plasate înaintea gimnospermelor și anume în clasa preginunosperme.
Cycadales sunt plante unisexuat dioice, deci există o plantă masculă și una femelă, iar polenizarea este interesantă, fiind aparte pentru regnul vegetal.
Floarea masculă are formă de con alungit și pe axa conului se găsesc numeroase sporofile dispuse în spirală, fiecare sporofil reprezentând o stamină, formată dintr-un solz aproape piramidal pe fețele căruia se găsesc numeroși saci polinici care se deschid prin crăpături longitudinale. Grăunciorii de polen sunt formați dintr-o celulă vegetativă, una generatoare și o a treia numită celulă rizoidală sau haystorială. Duși de vânt, grăunciorii de polen intră prin micropil și ajung în camera polinică (a plantei femele) unde germinează.
Planta femelă poartă sporofile care seamănă cu frunzele obișnuite în partea superioară, iar în partea inferioară foliolele frunzelor sunt transformate în ovule ce sunt învelite într-un tegument tare. Acesta lasă o deschidere numită micropil sub care urmează camera polinică. Ovulele fecundate (semințele de fapt) la maturitate se desprind și, cu ajutorul vântului, apei sau animalelor se diseminează.
Semințele de Cycas și Zamia sunt nutritive. În tulpina și în frunzele cycas-ului există canale secretorii. Din măduva bogată în amidon de la unele Cycadale se scoate, un fel de “sagu”, care este un produs alimentar.
Eu am văzut acest Cycas într-un documentar de la televizor și exemplarul filmat era uriaș, de aceea cu greu mi-am imaginat cum de se pune în ghiveci și poate să încapă și să trăiască captiv într-o casă (evident că ar muri afară iarna). Numai bine!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *