Și rădăcinile florilor au nevoie de aer

crini
Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt

În procesul de creștere, dezvoltare și înmulțire a plantelor, natura a stabilit reguli botanice stricte.
Despre unele am mai scris, iar acum prezint alte relații ale plantelor cu factorii ecologici pentru a vă ajuta în activitatea de grădinărit, mai ales în cultura florilor. De multe ori învățăm din greșeli, dar de multe ori dăm vina pe sămânță, pe materialul săditor sau pe condițiile ecologice. Despre semințe și influența temperaturii asupra păstrării lor până la semănat se știe că trebuie ținute în punguțe de hârtie sau diferite flaconașe ferite de umezeală. Temperatura mediului în care sunt păstrate (depozitate) semințele, are o mare influență asupra viabilității lor și a germinației. Vă dau un exemplu cu semințele de Lilium (crin) care dacă sunt păstrate la temperatura de 20 grade Celsius, au putere de germinație 2 ani. Dacă aceleași semințe vor fi ținute la temperatura de 6 grade Celsius își vor păstra viabilitatea timp de 10 ani. Alte semințe au nevoie de variații de temperatură pentru a germina, adică la început frig și apoi căldură cum este cazul la nemțișor (Delphinium), Primula de grădină, crinul de stepă (Eremurus), Echinaceea, scaiul vânăt (Eryngium) precum și majoritatea plantelor cu origine alpină cum este floarea de colț, gâscerița etc. Temperatura optimă de germinare variază în funcție de temperatura la care s-au păstrat semințele, fiind într-o relație directă. Viabilitatea semințelor, deși este o însușire genetică a speciilor, ea depinde și de regimul termic la care s-au păstrat semințele. Inițierea și dezvoltarea mugurilor floriferi ai multor plante are loc la anumite niveluri termice. De exemplu la hortensie (Hydrangea) – formarea mugurilor floriferi are loc la 16-18 grade Celsius, corespunzător cu sfârșitul iernii. Tăierea lăstarilor care poartă mugurii floriferi nu se face niciodată primăvara înainte de înflorire, pentru că ei sunt purtătorii mugurilor în această situație. În cazul lalelelor (Tulipe), creșterea florilor are loc normal, la 12-13 grade Celsius (primăvară răcoroasă), deși inducția florilor (inițierea florilor) are loc în sezonul călduros la 20-23 grade Celsius în bulbi. De această regulă este nevoie să țineți seama atunci când păstrați bulbii scoși din pământ sau când ați făcut o aprovizionare timpurie de bulbi. În cazul Poisenttiei (Steaua Crăciunului) temperatura nopții limitativă pentru inducție florală este de 13 grade Celsius și, deci, nu numai întunecarea este cea care contribuie la înflorire. În cazul unor plante cu bulbi, nerezistenți iarna afară, cum este cazul la dalie, gladiole, cală și Canna indica, repausul decurge normal păstrând bulbii la temperaturi mai scăzute de circa 5-10 grade Celsius, pe când la bulbii cu repaus vara – cum e cazul la lalele, narcise, zambile, crocuși etc., temperatura de 17-23 grade Celsius este cea mai favorabilă.

Alt factor – aerul atmosferic – are influență atât asupra părților aeriene ale plantelor cât și asupra rădăcinilor. Rădăcinile au nevoie de aer mai mult sau mai puțin în funcție de perioadele de dezvoltare. Prezența aerului în sol este indispensabilă vieții rădăcinilor și este determinată de porozitatea substratului, adică de spațiile existente în granulele de sol, de nisip sau de materii organice. Este nevoie ca aerul să circule în sol și să ocupe chiar 1/3 din volumul acestuia pentru a se asigura buna dezvoltare a rădăcinilor și a microorganismelor din sol. Incendierea pe teren a resturilor vegetale duce la distrugerea acestei microflore și este interzisă. Solurile grele, compactate trebuie permanent lucrate și amestecate cu nisip și îngrășăminte naturale care să-i dea structură poroasă. Chiar și când pregătim pământul pentru ghivece nu trebuie să folosim un pământ sau nisip prea fin cernute, pentru că prin tasare nu vor permite circulația aerului în substrat. Solul trebuie să fie mai mult grunjos și afânat pentru a contribui la oxigenarea corespunzătoare la nivelul rădăcinilor. Pământul de calitate și cu o textură optimă este secretul succesului în grădinăritul plantelor floricole. Textura se referă la raportul în care se află nisipul și argila în compoziția pământului. Solul cel mai bun conține 35-40% nisip, 25-35% particule argiloase, iar restul sunt materii organice – circa 10% humus și circa 20% aer. Această structură se realizează și se menține prin fertilizări periodice cu materii organice, prin rotația culturilor (deci asolament) și prin reducerea tasărilor de orice fel. Solul trebuie să conțină mereu aer și apă. Rădăcinile plantelor respiră și elimină bioxid de carbon (CO2) într-o cantitate proporțională cu cantitatea asimilată de frunze. Atunci când particulele solului sunt foarte fine, CO2 se acumulează repede și poate deveni toxic mai ales în zilele călduroase. Așa se explică de ce unele plante se ofilesc și mor la un exces de insolație. Udarea în acest caz nu este suficientă. Este nevoie de deschiderea porilor solului care să permită eliminarea excesului de CO2. Totodată, apa trebuie să se infiltreze adânc pentru ca odată cu ea să penetreze și aerul. Udatul abundent și în profunzime este cel mai recomandat – dar țineți cont și de felul și pretențiile unor plante.

Un alt factor de luat în considerație este reacția solului, adică pH-ul. Cel mai favorabil plantelor floricole este un pH cuprins între 6 și 7. Valoarea 7 exprimă o reacție neutră, iar peste 7 este o reacție alcalină sau bazică. Sub 7 este reacția acidă, care dacă este mai mică de 6 este favorabilă numai unor plante care iubesc aciditatea din sol ca: Erica, Rhododendron, azalee, Astilbele, Camelia etc. Absorbția elementelor nutritive din sol este condiționată de pH în anumite limite specifice prin fertilizări chimice sau prin tratarea solului cu diferite substanțe chimice ori cu diferite substanțe numite amendamente, cum este carbonatul de calciu sau praful de cretă care aplicat 150-200 g/mp ridică reacția către alcalin, iar administrarea de sulf mineral 40-60 g/mp reduce reacția, creând un mediu acid. Plantele nu suportă variațiile mari ale pH-ului și solul se opune acestor modificări. Nu se folosesc îngrășăminte acide în soluri acide și nici îngrășăminte alcaline pentru solurile bazice. Excesul de fertilizări chimice este deseori dăunător plantelor. Incorecta lor utilizare este mai dăunătoare decât neadministrarea. În comerț sunt furnizate îngrășăminte corect dozate pe categorii de plante (de cactuși, mușcate etc.).



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *