Toamna se divizează tufele de bujori

flori roșii
Foto: Claudia Poppel

Claudia Poppel, Hunedoara
Dragi prieteni, De-a lungul timpului au fost create numeroase soiuri de bujori, care mai de care mai frumoase și mai deosebite.
În luna septembrie se face divizarea tufelor de bujori. Bujorii trebuie sădiți în perioada sfârșitul lunii august, până la sfârșitul lunii octombrie, sau în luna martie chiar dacă este încă frig. Se aleg plante tinere: cele arborescente să aibă vârsta de 2-3 ani, chiar dacă mai durează până vor înflori. Cele erbacee nu trebuie să aibă mai mult de 3-5 muguri. Dacă sunt mai mari, nu mai înfloresc. Desfacerea tufelor înainte de replantare este o condiție absolut necesară ca să înflorească. Se pregătește pământul după următorul procedeu: Se face o groapă de circa 40 cm adâncime și o suprafață de 70×70 cm; se asigură drenajul apei punând la bază pietricele, se adaugă turbă și nisip, dacă pământul este dens. Bujorii preferă soluri umede cu drenaj bun. Se lasă spațiu suficient – pentru speciile arbustive este nevoie de 1,50 mp de jur împrejur, iar pentru cele erbacee, minimum 90 cmp. Nu trebuie să uităm că bujorii trăiesc cel puțin un secol, transformându-se în tufe uriașe. Rădăcinile speciilor arborescente se îngroapă la 10-12 cm adâncime, iar cele ale speciilor erbacee la doar 3 cm. Pământul din jurul tufelor de bujori trebuie îngrășat în mod regulat cu un amestec organic – bălegar descompus, făină de oase, ace de brad – mai ales că au nevoie de mult potasiu. Ca să înflorească și să trăiască ani mulți, au nevoie de îngrijire adecvată mai ales primăvara când trebuie săpat și udat pământul – dar nu în exces. Puțini știu că este nevoie de 20 de ani pentru a scoate pe piață un soi nou de bujor. Dar ce contează este faptul că bujorul trăiește o sută de ani. Bujorii sub formă arborescentă sunt din ce în ce mai rari. Cresc foarte încet, ajung la 1,5 m în 10 ani și nu înfloresc decât după 3-4 ani de la plantare. Satisfacția este când ajung la maturitate, atunci poți avea chiar și trei sute de flori. Bujorul erbaceu, des întâlnit în grădinile noastre, se comportă mult mai bine. Crește mult mai repede, înflorește după doar
2 ani și formează tufe bogate după 4-5 ani. Tija este lungă și suplă, iar florile sunt minunate și au parfum puternic. Florile bujorului sunt extrem de frumoase. Cele mai simple au doar câteva petale care lasă să se vadă, impudic, o inimă enormă cu stamine aurii sau purpurii. Cele duble lasă să se întrevadă mijlocul printre mai multe rânduri de petale fermecătoare. Florile bătute își ascund miezul sub nenumărate petale. Petalele sunt întinse, dantelate sau șifonate, întotdeauna deosebit de mătăsoase. Culorile, intense sau discrete, sunt extrem de luminoase. Bujorii se îmbracă în toate tonurile, de la alb la violet, trecând prin toate nuanțele de roz și roșu. Prin desfacerea (divizarea) tufelor se pot înmulți luna aceasta cele mai multe plante perene: nemțișori, coada-șoricelului, steluțe, clopoței, centaurea, garoafe perene, fluturași, ruji etc.   Dacă ai timp să te ocupi mai mult de grădină, poți să aduni semințele de flori anuale care îți plac pentru ca în primăvară să îți faci singur răsaduri. Ele se strâng în diferite stadii de coacere. Cele de gura-leului, regina-nopții, pufuleți și petunii se recoltează când au ajuns la maturitate și fructul în care se găsesc este uscat, dar nu desfăcut, pentru a nu se scutura. Semințele de panseluțe și floare de piatră se scutură foarte ușor, de aceea se adună cu fruct cu tot înainte de uscare. Se lasă câteva zile împreună cu fructul, după care acesta se desface și ele se adună. La plantele la care semințele se coc toate în același timp se recoltează întreaga floare, cu grijă pentru a nu se scutura, cum este cazul la cârciumărese, gălbenele, ochiul-boului, crăițe etc. La cele cu semințe mari, care se desprind ușor de fruct, se strâng de la început numai semințele. Acestea se adună numai pe timp uscat și însorit, cel mai bine la amiază. După aceasta se lasă 1-2 zile să se usuce bine și se pun în pungulițe de hârtie sau pânză rară, care se păstrează în locuri uscate și răcoroase, bine aerisite.   Pentru a prelungi viața plantelor până la căderea brumei se îndepărtează toate florile și frunzele uscate și trecute. Se rup tulpinile degarnisite (care nu mai au boboci și frunze) deasupra unui nod pentru ca planta să dea noi lăstari cu boboci. Dacă timpul s-a răcit se adună florile de apartament de pe balcon sau terasă și se păstrează la adăpost. Înainte de aceasta se șterg și se spală frunzele de praf. La plantele lemnoase, ca trandafir japonez, lămâi, leandru etc., se taie ramurile degarnisite (cu frunze puține), cele crescute strâmb, bolnave sau îmbătrânite. Se completează ghivecele cu pământ de flori proaspăt. Se renunță la plantele bolnave, deoarece în mediul uscat, mai puțin aerisit și cald din încăperi, boala se agravează, ducând inevitabil la moartea acestora. În plus, există pericolul de a le contamina și pe cele sănătoase. Atunci se poate schimba vasul. Zile frumoase și senine!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *