Traforajul nu-i un moft

Foto: Marin Toma

Marin Toma, București

Stimată redacție,
Pentru un iubitor de frumos, traforajul înseamnă imaginație, fantezie, atenție, perseverență, răbdare, îndemânare, satisfacție și chiar câștig material.
Pasiunea traforajului poate apărea la orice vârstă și ea presupune existența unei dorințe de a lucra, de obicei din placaj, tego, scândură, plastic, metal subțire, toate cu suprafața plană, obiecte care, singulare ori asamblate, formează lucruri utile de o frumusețe aparte.
Despre realizarea operațiunilor și uneltele necesare, s-au publicat în revista Practic-Idei mai multe articole (este de reținut nr. 5/2000, nr. 1/2001, nr. 1/2002, dar în special cel al doamnei Mieluța Brezeanu din nr. 5/2010) în care se arată pe larg modul de lucru pentru a trafora o piesă, de aceea nu vreau să le mai repet, ci doar să fac niște precizări acolo unde mi se par necesare, fără a mă opri la descrierea amănunțită a procesului de lucru.
Traforajul care înseamnă decuparea unor modele desenate pe suporturi din lemn, mai rar din metal, cu ajutorul unui fierăstrău special, este recomandat copiilor de vârstă școlară pentru că le crează unele deprinderi de care aminteam la începutul articolului, necesar pentru dezvoltarea mental psihică ulterioară, dar în același timp le dezvoltă simțul pentru artă și frumos.
Nu este recomandat numai copiilor, ci și adulților. În mediul rural de exemplu, la unele construcții cu destinație de locuință permanentă sau casă de vacanță, se uzitează accesorii de scânduri decupate la cornișe, balcoane, garduri, porți, care dau un aspect rustic ce le individualizează în raport cu altele din împrejurimi. De asemenea, în unele cazuri, vânzarea obiectelor finite constituie o rotunjire a veniturilor celor care sunt preocupați de traforaj.
Realizarea acestei pasiuni este simplă, dacă se copiază desenul obiectelor ce urmează a fi confecționate pe materialul de lucru, ori se fac șabloane, după care se dă conturul necesar tăierii mai înainte de a începe decuparea. Atenție sporită trebuie acordată menținerii tăieturii pe linia desenată, pentru că pânza fierăstrăului poate devia; dacă decuparea este alături de liniile trasate, mai poate fi rectificată cu ajutorul pilei când se finisează conturul, dar dacă este mai adânc intrată în material, atunci piesa este compromisă. Pentru eliminarea bavurilor rămase în urma folosirii fierăstrăului la ornamentele de pe folie de placaj, se pot întrebuința pile fine de ceasornicărie, ce au profile diferite: rotunde, pătrate, semirotunde, dreptunghiulare, triunghiulare.
La final, satisfacția este cu atât mai mare când constructorul își materializează o idee din volumul mare de imaginație ce-l posedă și cu atât mai mult dacă produsul rezultat are un grad mai ridicat de utilitate alături de frumusețea sa. În acest sens, prezint o lustră pe care am confecționat-o după o idee proprie, pe care am folosit-o mai mult de 15 ani în holul apartamentului, ca și o trusă de croitorie, de ajutor permanent în casă, cu acele înfipte într-un dop de plută fixat în tubul de placaj aplicat pe capac pentru a-l menține fix.
Pentru realizarea plăcilor cu același desen, am confecționat inițial un șablon cu ajutorul căruia am trasat conturul celorlalte și apoi le-am decupat. Bineînțeles că înainte de asamblare și lipire cu aracet, atât tăieturile făcute cu fierăstrăul, cât și fețele interioare și exterioare ale subansamblelor au fost finisate cu glaspapir, iar lacul pe care l-am dat a fost mai mult de protecție și pentru a închide puțin aspectul alburiu al obiectelor, rămas după șlefuirea cu glaspapir cu granulație fină. Recomandabil pentru piesele traforate care sunt ținute în exteriorul clădirilor este să fie date cu lac pentru iahturi, ce le asigură o viață lungă în fața intemperiilor de orice fel.
Îmbinările plăcilor le-am făcut cu aracet, întrucât amândouă piesele finite aveau ca destinație interiorul apartamentului și pentru o lipire corespunzătoare, am pilit muchiile care urmau să vină în contact sub un unghi de 60 de grade.
La lustră, placa superioară care face legătura între corp și tijă a fost îmbinată cu elemente de legătură prin tăieturi tip cepuri, pentru a mări gradul de rezistență al ansamblului final. Nu am folosit pentru îmbinări cuie mici, ace de gămălie sau holzșuruburi.
Pentru a-i crește gradul de frumusețe cutiei de croitorie, soția mea l-a înnobilat cu aparatul de pirogravat. La obiectele îmbinate ca mai sus nu se folosesc de regulă vopsele acrilice, fiindcă din cauza apei conținute, lemnul se umflă și se pot desface lipiturile. Dacă totuși se întrebuințează, trebuie date în două sau mai multe straturi, iar după fiecare șlefuim din nou piesa.
Folosirea intensivă a fierăstrăului, cu ruperea inerentă a pânzelor fine și subțiri, cu o rezistență la folosire relativ redusă, a făcut ca șuruburile cu piuliță fluture care se prind în brațul sculei să deterioreze filetul, astfel că nu se mai puteau strânge capetele pânzei între fălcile brațului. Ca să îl pot folosi în continuare, le-am înlocuit cu șuruburi scurte cu diametrul de 4 mm, pe care le-am strâns cu cleștele patent.
În final, doresc tinerilor între 5 și 75 de ani care citesc revista Practic-Idei și se ocupă printre altele și cu traforajul, multe realizări în domeniu spre satisfacția lor și a celor ce le admiră pasiunea de artă și frumos.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *