Trei idei practice

suport flori
Foto: Andra Dumitrescu

Andra Dumitrescu, loc. Zizin, jud. Brașov

Dragă redacție, Vă scriu pentru a vă împărtăși trei idei bune. Prima este o soluție care vă protejează ghivecele cu flori.
Jardiniera este făcută din deşeuri de la gater, prelucrate la un atelier de tâmplărie. Nu este greu de asamblat dacă faceți măsurători exacte. Aveți nevoie de două scânduri – în acest caz – 90x15x2 cm – pe care le fixați în unghi drept; două profile pentru părțile laterale – 16x12x2 cm; două stinghiuțe – 90x3x1 cm; 10 stinghiuțe – 22x2x1 cm. La mijloc, aceste stinghiuțe trebuie îmbinate două câte două. Pentru a realiza îmbinarea, una dintre stinghiuțe se decupează jumătate de cm, cu ajutorul unui fierăstrău sau al unei dăltițe, pentru a le fixa câte două în cruce. Nu este greu! În acest fel florile voastre vor fi în siguranță pe pervazul ferestrei. A doua idee este practică, ieftină, obiectul rezultat are un aspect rustic pronunțat şi l-am realizat tot din deşeuri de la gater, de data aceasta neprelucrate. Am ales scândurile pe care le-am tăiat în funcție de spațiul unde doream să le amplasez astfel: 75×15 cm – două bucăți şi alte două – lateralele de 22×16 cm. Primele două le-am fixat în „V”, apoi am pus lateralele. În interior am pus pământ, iar rezultatul poate fi observat în poză. Cine doreşte poate să îşi facă o variantă din 3 bucăți de 75×15 cm cu laterale de 22×15 cm şi obține o jardinieră în forma literei „U”. Ultima idee pe care am folosit-o cu succes pentru a scăpa de bălțile ce se formau în fața porții, după ploaie, nu necesită decât timp şi răbdare. Materia primă – pietrele – am luat-o de pe marginea apei; am făcut câteva ture, cu un căruț (fiecare poate estima singur de câte pietre are nevoie în funcție de suprafața pe care vrea s-o pietruiască). Apoi am început efectiv lucrul. Am aproximat volumul de muncă zilnic, săpând suprafața pe care voiam s-o pietruiesc la o adâncime de 10 cm. Puneam apoi pietrele, le potriveam cât mai bine astfel încât să nu se mişte, iar spațiul dintre ele îl umpleam cu pământul săpat. A durat 3 zile până am terminat o suprafață de 25 mp, dar a meritat efortul, pentru că acum nu mai am bălți. Surplusul de apă se scurge într-un mic şanț – am dat o pantă terenului, dar de regulă este absorbit de pământul dintre pietre. Ulterior am aflat că înainte aşa se pietruiau curțile în mediul rural: cu multă trudă, dar economisind bani. Doresc tuturor cititorilor și colaboratorilor multă sănătate și sper că aceste idei practice vă vor fi de folos!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *