Tulburările digestive pot fi semne de paraziți interni

galinacee
Foto: arhiva Practic Idei

medic veterinar Mihai Dincă

Dragi cititori,
Odată cu venirea primăverii se trezesc la viață plantele, dar şi foarte multe organisme unicelulare şi pluricelulare, inclusiv a multor paraziți ai animalelor de curte.
Parazitismul este o formă de viață în care un organism îşi procură hrana necesară de la un alt organism viu, numit gazdă, pe care-l parazitează şi căruia îi produce carențe care duc frecvent la îmbolnăvirea sau chiar moartea gazdei. Paraziții, odată cu modificările climatice, au suferit şi creşteri ale rezistenței la factorii de mediu. Acești paraziți se găsesc la toate nivelurile trofice. După regnul vegetal sau animal din care provine gazda, există fitoparaziți şi zooparaziți. În funcție de mărimea acestora, paraziții se împart în organisme unicelulare şi pluricelulare, microscopice, care se pot observa doar cu microscopul, şi macroscopice, ce se pot observa cu ochiul liber.
Un parazit acționează nociv asupra gazdei în trei moduri: mecanic, prin compresiuni (apăsări, presări), obstrucții parțiale sau totale şi chiar traumatisme; toxic, secrețiile şi excrețiile de multe ori sunt toxice pentru organism, sau produc iritații puternice; spoliator, prin consumul substanțelor nutritive ale organismului, fiind din acest punct de vedere împărțite în histofage (se hrănesc cu țesuturi, lichide din organism) sau hematofage (se hrănesc cu sânge).
În funcție de locul unde parazitează sunt endoparaziți (trăiesc în corpul gazdei) şi ectoparaziți (trăiesc pe suprafața corpului gazdei). Tulburările produse de paraziți sunt diverse, de la lipsa oricăror semne clinice, până la stări generale grave, având loc în acelaşi timp şi o scădere a producției, compromiterea unor produse şi subproduse concomitent cu scăderea rezistenței la boli.
Riscul infestației cu endo­paraziți apare când sunt zile cu soare şi creşte temperatura la peste zece grade Celsius. Riscul este mai mare dimineața, când pe vegetație este prezentă roua, ce are un conținut foarte mare de larve şi ouă de paraziți sau când dejecțiile sunt contaminate.
La păsări apare des coccidioza (eimerioza), produsă de paraziți din familia Eimeriidae, dar care poate afecta în afară de păsări şi leporidele (iepurii) sau rumegătoarele. Sursele de infecție pentru puii de găină sunt reprezentate de găinile purtătoare şi care elimină forme de rezistență ale eimeriilor, alături de puii bolnavi sau trecuți prin boală.
Evoluția are trei forme, acută, subacută şi cronică. Semnele clinice încep cu refuzul hranei, anorexie (lipsa poftei de mâncare) şi polidipsie (sete excesivă), diaree inițial albă, cu dopuri de excre­men­te, ce devine apoi sangvinolentă, apatie, pene zburlite, mucoase palide. Acestea caracterizează forma acută, în forma subacută şi cronică evoluția este insidioasă, cu apetit capricios, scade ritmul de creştere, rahitism. Tratamentul bolii se poate face cu multe medicamente, ca Galisan, Amprol plus, Coccidiovit, Appertex, Coccisol, ESB3. Prevenirea bolii se face prin măsuri stricte de dezinfecție şi curățenie, condiții optime de microclimat, alimentație corespunzătoare şi medicație profilactică.
Babesiozele (cârceag, febră de Texas, piroplasmoze) sunt boli parazitare produse de paraziți din genul Babesia şi Nuttallia, transmisibili prin intermediul căpuşelor Ixodidae care sunt gazde definitive şi surse de infecție. Boala poate apărea la bovine, ovine, ecvine (cai), canide (carnivore) şi suine (porci), iar semnele clinice se traduc prin febră, apatie, somnolență, încetarea rumegării la bovine, decubit prelungit la ovine, icter sau subicter, tulburări respiratorii sau nervoase la canide, diaree alternând cu constipație, anemie, iar la suine apare febră, icter, anemie, hemoglobinurie şi edeme. Tratamentul se face cu Berenil soluție 7% injectabil, Pentamidine, Imidocarb, Lomidine, Acaprin.
Fascioloza (gălbează mare, distomatoză hepatică, anemie verminoasă, anemie de iarnă) este o parazitoză hepatică, cu evoluție cronică, rareori acută, produsă de Fasciola Hepatica, ce se dezvoltă în ficat şi canalele biliare, ce poate afecta ovine, caprine, taurine, buba­line (bivoli), ecvine, leporide, suine şi omul. Clinic apare sub forme supraacute, acute şi cronice, evoluând cu anemie, cahexie (stare genereală proastă), leziuni locale hepatice, colangită, hepatită traumatico-hemoragică, perihepatită, icter, edeme ale tractusului digestiv, hipertermie, anemie, diaree, edem submandibular, ascită, tulburări respiratorii, fecale păstoase sau diaree, scăderea producțiilor. Tratamentul se face cu Clorsulon, Albendazol, Oxfendazol, Closantel ori Rafoxanid.
Dicrocelioza (gălbeaza mică) afectează ovine, porcine, ecvine, leporide și mai rar omul. Localizarea parazitului este în ficat, în căile biliare. Simptomele clinice sunt exprimate prin tulburări hepatice uneori grave, ciroză, zone de ţesut fibros în parenchimul ficatului. Tratamentul se realizează cu Tiabendazol, Hetolin, Dendriton etc.
Cestodozele rumegătoa­relor sunt reprezentate de paraziți din familia Anoplocephalidae, în intestinul subțire la rumegătoare, cabaline, carnivore şi păsări. Cestodozele rumegătoarelor sunt produse de dezvoltarea în ileon şi cecum a paraziților din genul Anoplocephala și Paranoplocephala. Acești paraziți cauzează leziuni mecanice prin modul de fixare de peretele intestinului, producând eroziuni şi ulcerații, care în cazuri grave pot duce la perforații intestinale. Semnele clinice apar la infestații masive în care constatăm o slăbire progresivă, anemie, oboseală la efort, colici, diaree pasageră, iar in cazul perforărilor intestinale se constată peritonită. Tratamentul se face prin administrarea de Niclosamid, Rintal, Oxibendazol, Fenbendazol, Praziquantel.
La carnivore cestodozele sunt produse la câine de paraziţi din familiile Taeniidae (Taenia pisiformis, T. hydatigena la câine, T. taeniformis la pisică, T. ovis la câine, T. serialis la câine, Echinoccocus granulosus şi Echinococcus multilocularis la câine); Dile­pididae (Dipylidium caninum); Mesocestoididae (Me­­so­­cestoidides lineatus, M. literratus la câine şi pisică) şi familia Diphylobothridae (Diphylobotrium latum la om, rar la caine şi pisică).
Acești paraziți necesită pentru ciclul de dezvoltare o gazdă intermediară, care poate fi reprezentată de alte mamifere ce pot constitui hrana gazdelor definitive (cele în care se dezvoltă adultul), astfel pentru T. pisiformis gazda intermediară este iepurele, pentru T. hydatigena sunt rumegătoarele și suinele, pentru T. ovis, ovinele, pentru T. serialis, leporidele, pentru Dipylidium caninum gazdele intermediare sunt reprezentate de purici şi păduchi, pentru Mesocestoidides lineatus, M. literratus gazdele intermediare sunt reprezentate de păsări, mamifere mici şi reptile, pentru Diphylobotrium latum gaydele intermediare sunt reprezentate de peşti. Aceste gazde intermediare confera condițiile optime pentru dezvoltarea primelor stadii de viață ale paraziților şi oferă mai multe şanse de a ajunge la gazda definitivă unde se dezvoltă parazitul adult ce se reproduce şi elimină ouă prin fecale.
Sursele  de  infestare sunt reprezentate de fecale în principal pentru gazdele intermediare, iar pentru gazdele definitive sursele de infestare sunt reprezentate de viscere sau carne parazitate, insecte ectoparazite sau mici vertebrate sălbatice (mamifere, păsări, reptile în cazul Mesocestoides, pești în cazul Diphylobotrium latum). Clinic apar simptome digestive, de la diaree, vomismente, fecale moi, până la coprostază (constipație) şi balonare, iar în fecale se pot observa formațiuni de dimensiuni mici, albicioase, proglote (fragmente de viermi) ce conțin ouă, semne la care se mai adaugă prurit anal caracteristic la câine (semnul săniuşului) când se târăşte cu fundul de sol, mai pot apărea convulsii, accese rabiforme, anemii grave. Evoluția este lentă şi lungă.
Tratamentul constă în administrarea de medicamente ca Praziquantel, Niclosamid, Mebendazol, Flubendazol sau a unor preparate ce conțin  combinații de substanțe active, precum Drontal, Drontal plus, Cestal, Pratel etc.
La păsări cestodozele sunt produse de paraziți din familiile Davaineidae, Hymenolepididae, Dilepididae, Anoplocephalidae și Diphy­llobotridae care pot parazita singure sau asociate. Contaminarea se face doar pe cale bucală, la păşune sau în apropierea apelor, mai ales în sistemul gospodăresc.  Evoluția este sezonieră, datorată prezenței populațiilor de gazde intermediare (gasteropode – melci, crustacee). Semnele clinice se traduc prin abatere, anemie hipocromă, inapetență, întârzieri în creştere mai ales la pui, diaree inconstantă, tulburări nervoase ce pot duce la ataxie, paralizii ale membrelor şi picioarelor, discoordonări în mers. Tratamentul constă în administrarea medicamentelor în hrană  şi se poate utiliza Niclosamid, Flubendazol, Mebendazol, Oxfendazol, Fenbendazol, Droncit.
Pentru a preveni aceste afecțiuni este recomandat să respectăm dehelmintizările profilactice primăvara şi iarna, alături de măsuri de igienă privitoare la gunoiul de grajd, dejecțiile animalelor, şi combaterea gazdelor intermediare. Voi reveni cu informații despre paraziții localizați pe suprafața pielii animalelor. Toate cele bune!



2 thoughts on “Tulburările digestive pot fi semne de paraziți interni

  • September 20, 2014 at 4:02 pm
    Permalink

    Buna seara,am cumparat pui de o zi acum 2 luni dela “agroland”pui zic eu ca sunt sanatosi,dar azi dimineata cand le-am dat sa manance am observat cativa ca le curgea un lichid albicios din cioc,mananca bine,beau apa cu dezifectant special pte pasari,cu gramajul de rigoare,dar asta cu lichidul albicios m-a surprins,m-am interesat la o cunostinta care are pasari de acest gen si ne-a recomandat galisan,sper ca este eficace.as dori sa stiu daca am procedat corect.nu avem veterina in sat,o seara buna si astept un sfat

    Reply
  • Pingback:Dovleac viermi intestinali | Revista Practic idei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *