Țuțuluș mânca banane ca un bebeluș

catel
Foto: Gina Lupașcu

Gina Lupaşcu, Braşov

Dragă redacție, Am 73 de ani şi vă scriu şi eu câteva rânduri despre cel mai iubit prieten din această viață.
Trebuie să mă întorc puțin în timp, să-l caut în amintiri, pentru că de peste 1 an de zile el nu mai este cu noi. A murit la 9 luni după stăpânul lui, de dor şi de aşteptare. Avea 22 de ani, dintre care 17 i-a trăit lângă noi. Ne era aşa de drag încât îl vedeam ca pe un bebeluş şi i-am oferit o viață de bebe, inclusiv cum îl hrăneam cu banană pasată, măr ras cu biscuiți, cireşe şi toate fructele moi care apăreau. Îmi pare rău că nu am avut cu ce să-i facem poze la timpul acela. Am început prin a ne distra, arătând tuturor prieteniloe care veneau pe la noi, cum Țutuluşu nostru (aşa îl chema) mănâncă cu lingurița banană pasată, ținându-l în brațe ca pe un copil. Aşa s-a învățat şi zilnic aştepta să fie hrănit cu banane, carne mai puțină, doar 100 g seara. La culcare era mai greu, că nu ştia cum să se împartă, aşa că toate uşile rămâneau deschise ca el să ne bucure pe toți. În concediu îl luam cu noi în stațiune, la hotel, pe tren, pe maşină, era nelipsit în viața noastră. Mi-a plăcut povestea domnului Diaconu din Piteşti, aşa m-am hotărât să vă scriu doar un strop din multele bucurii pe care mi le-a dat acest cățeluş în 17 ani. Mi-aş dori tare mult să adopt un cățeluş de rasă mică. Sufletul meu îl aşteaptă cu multă dragoste, dar oare mă ajută cineva şi oare eu mai fac față să-l scot de 2 ori pe zi locuind la etajul II?



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *