Ursulețul cel simpatic este făcut dintr-un cojoc scos din uz

Foto: Nora Kercso

Nora Kercso, Lupeni, jud. Hunedoara

Stimată redacție și dragi cititori,
Am învățat o mulțime de lucruri cu ajutorul vostru și vă admir revista, pe care din păcate am descoperit-o doar de trei ani, întâmplător, și-mi pare rău pentru fiecare ediție pierdută.
Vă scriu în sfârșit simțind că pot contribui și eu cu ceva în schimbul a ceea ce am învățat de la voi toți și pentru a intra în familia Practicilor, dar mai ales ca răspuns pentru doamna Anișoara Goleanu din Piatra Neamț, din revista cu nr 10/2010. Dânsa solicita ajutor în privința unor cojoace, iar propunerea mea sper să nu fie prea complicată pentru a o pune în aplicare.
Am avut și eu un cojoc ce nu mai era purtat de multă vreme, așa că venind sărbătorile de iarnă pentru care aveam bugetul limitat și răsfoind vechile reviste Burda, am descoperit un ursuleț simpatic.
Asta s-a întâmplat demult, înainte să vă descopăr și de aceea nu vă pot trimite poze cu ce am făcut pas cu pas, dar vă trimit cu „produsul“ finit, prietenul simpatic ce a adus bucurie.
Am scos tiparele din Burda, le-am așezat pe bucățile de cojoc pregătit în prealabil să fie mai comod pentru croit, adică am tăiat mâneca pe lungimea subsuarei, pentru a se putea întinde, am îndepărtat porțiunile ce mă puteau încurca ș.a.m.d și am croit bucățile pe rând. Porțiunile albe de la urechi și lăbuțe le-am croit dintr-o altă blăniță ce nu mai era purtată și am păstrat-o pentru că mi-a părut rău s-o arunc.
Am început cu botul, urechile și labele ursulețului. După ce am asamblat mare parte din bucăți, am umplut jucăria cu vatelină și resturi ce am mai găsit prin casă, am închis-o și i-am cusut ochișorii din nasturi rotunzi (cu urechi) și nasul, luați dintr-o haină de piele. Pentru a-l umple cu vatelină trebuie să fie îmbinate toate părțile, pentru că separat umplute sunt mai greu de îmbinat. A fost o bucurie sosirea lui. Din resturi mi-am propus să fac un covor pentru terasă pentru că este frig acolo iarna.
Și pentru că tot am decis să vă scriu, vă împărtășesc ce-am făcut când s-a spart abajurul veiozei surorii mele. Ea a avut o rochie de mireasă pe care am păstrat-o și de la care am folosit sârma. Am început să calculez dacă ce doresc eu se va potrivi cu funcționalitatea veiozei, pentru că așa cum știm becul se încălzește și nu am vrut să risc să fie materialul prea aproape și să fie inflamabil. Așa că, pornind de la ideea că trebuie să aibă o distanță mai mare de bec, am hotărât întâi lungimea (diametrul) primului cerc de sus, apoi a celui de al doilea. La un magazin cu reduceri am găsit o eșarfă subțire, puțin creponată și destul de lată, din care am croit partea ce unește cercurile, apoi cercul de dedesubt.
Menționez că sârma are și o parte de care se poate coase, ca o rezervă de 1 cm. Eu am aplicat întâi sârma apoi o panglică aurie cumpărată de la mercerie, îndoită în zig-zag, peste care am adăugat o fâșie de material de căptușeală vișinie, pe care am avut-o în casă. Pentru partea de susținere de sus, am folosit un cerc rămas de la o geantă. Acesta avea un șanț de jur împrejur, iar când am decupat gaura în material, am cusut și eu pe marginea materialului și am strâns pe cerc în șanț, în așa fel încât să nu se desfacă. În poză se vede că este puțin mai largă în diametru decât ar arăta bine, dar n-am avut la îndemână materiale necesare pentru a face unul pe măsură. Poate în viitor voi remedia și aspectul acesta. Așa veioza este utilizată, a fost salvată de la  gunoi și nu a fost nevoie să cumpărăm abajur sau veioză nouă.
Închei prin a o ruga pe vechea colaboratoare din Bălan, jud. Harghita, de unde am plecat și eu, Cristina Marcela Pal, dacă mai are bulbi de gloxinii cu flori bătute, să-mi trimită și mie prin colet. Plătesc pachetul la sosire.
Am și eu foarte multe flori, dar vă povestesc altădată despre ele. Aș mai dori să știu cum se ambalează în colet plantele care nu au bulbi, pentru a ajunge tefere, pentru că aș fi fost tentată de multe ori să trimit, dar nu știam dacă ajung în siguranță. Mi-aș dori un pui de palmier, de fapt orice plantă ce poate trăi în apartament. Eu am cactuși de trei feluri, flori-de-piatră (cu rozete mari ca trandafirul), sansevieria, iederă, gloxinia simplă mov, maranta, telegraf, chlorophytum, crinul păcii, sporul casei (roșu, roz, mov bătut), trandafir chinezesc roșu, kalanchoe, spicul auriu (pachystachys) și altele. Vă las adresa mea:
Nora Kercso, str. T. Vladimirescu, nr. 41, bl. B2, sc. 2, ap. 24, Lupeni, jud. Hunedoara.
Acum închei urându-le tuturor celor care fac bilanțul anului ce-a trecut, să fie mulțumiți de realizări, iar dacă au fost puține, să aibă speranță în Dumnezeu că vor fi mai multe în 2011. Un an mai bun tuturor!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *