Vrei fructe din belșug? Ai grijă de solul din livezi

livada
Foto: Steluța Boanță

Steluța Boanță, București

Dragi prieteni, Vă scriu cu mare drag despre întreținerea și lucrarea solului în livezi.
Scopul lucrărilor de întreținere și de îngrijire a solului este de a menține structura, de a favoriza viața microbiană, de a păstra apa provenită din ploi și irigație, de consevare a solului și de a menține și spori conținutul de humus al solului. Există mai multe sisteme privind întreținerea solului.

1. Țelina permanentă constă în menținerea solului de sub pomi în stare de înierbare naturală permanentă. Aceasta prezintă următoarele avantaje:

 menține și sporește cantitatea de humus prin moartea și descompunerea constantă a unei părți din pătura vegetală

 protejează foarte bine solul împotriva eroziunii

 în timpul iernii, solul înțelenit menține o temperatură ridicată, încât rădăcinile pomilor, deși se află mai aproape de suprafață sunt ferite de ger

 

 fructele pomilor înțeleniți se colorează mai intens, au pulpă mai densă și se păstrează mai bine

 

 menținerea solului în stare de înierbare permanentă permite îmbinarea culturii pomilor cu creșterea vitelor

 necesită cele mai economice lucrări de întreținere a solului.

 

Țelina prezintă și dezavantaje pentru pomi:  se creează o concurență puternică între ierburi și pomi în privința hranei, dar și a apei, iar pe solul înierbat, aerația este slabă, motiv pentru care rădăcinile pomilor tind să iasă la suprafață. Acest sistem sub formă de țelină este recomandat mai mult în zonele cu precipitații mari sau în zone de dealuri mari. Metoda se folosește și pe dealuri mai mici sau la șes dacă solurile au exces de umiditate, dar aici necesită următoarele îmbunătățiri:

 să se lucreze solul în jurul trunchiului pe un cerc cu suprafața de minim 7 mp pentru prun, cireș și vișin și minim 9 mp pentru măr și păr, cu scopul îmbunătățirii aerației

 în interiorul cercurilor din jurul trunchiurilor, solul se sapă toamna la adâncimea unei cazmale, iar în restul anului se menține prin prașile, sub formă de ogor negru

 pentru îmbunătățirea regimului de hrană se administrează îngrășăminte pe su-prafața lucrată.

 

La pomii maturi este necesar să se mai dea azot mineral la 20-25 cm adâncime, în șanțuri sau în gropi făcute sub coroană, în afara cercului.

2. Înțelenirea provizorie se face cu scopul refacerii structurii solului și durează 1-2 ani pentru a nu crea neajunsurile arătate la înțelenirea permanetă. Se pot folosi amestecuri de graminee și leguminoase (trifoi alb, trifoi roșu, lucernă, păiuș de livezi etc). Însămânțarea se face de primăvara până toamna târziu, pe un sol foarte bine lucrat cu 6-8 luni înainte și întreținut ca ogor negru. Înainte de însămânțare se administrează 20 tone bălegar, 400 kg superfosfat și 75 kg sare potasică la hectar.

 

3. Ogorul negru constă în menținerea solului de sub pomi permanent afânat, fără crustă și fără buruieni. Lucrările de bază în acest caz sunt arătura adâncă de toamnă la 15-20 cm adâncime, cultivarea timpurie primăvara la 10-12 cm și în continuare, afânarea superficială și distrugerea buruienilor de câte ori este nevoie. Acest sistem prezintă următoarele avantaje pentru pomii fructiferi:   se acumulează și se menține în sol o rezervă mai mare de apă

 se îmbunătățește aerația în sol

 conținutul în azot asimilabil al solului este mare, la fel și cel de fosfor

 prezintă o dispunere mai adâncă a sistemului radicular.

 

Are și dezavantaje:  expune terenurile în pantă unui proces intens de eroziune. De aceea în pante, acest sistem trebuie combinat cu înierbarea în benzi iar

în regiuni cu precipitații ridicate și mai ales în anii ploioși prelungește vegetația pomilor, ceea ce duce la scăderea rezistenței țesuturilor la ger.

 

4. Culturi intercalate. Între rândurile de pomi se fac culturi de plante anuale (leguminoase) sau plante perene (căpșuni, arbuști fructiferi, pomi pitici). Acest sistem este recomandat în toate livezile tinere, deoarece coroanele pomilor nu se întind pe toată suprafața. Se cultivă între rânduri plante care nu stânjenesc pomii în privința hranei și a apei (rădăcinoase de masă și de nutreț) ca: ceapa, usturoiul, salata, cartofii, roșiile, vinetele, fasolea, mazărea, borceagul. Pentru a spori fertilitatea și a obține recolte mari de la culturile intercalate, în fiecare an la arătura de toamnă se dau 20 tone băligar la hectar sau alte îngrășăminte organice.

5. Lucrarea solului

arătura adâncă de toamnă, completată cu săpatul cu cazmaua în jurul pomului constituie lucrarea de bază a solului în livezi. Pământul arat se grăpează chiar toamna. Odată cu arătura se introduc și îngrășămintele organice, pentru a se descompune bine.

 pe terenurile în pantă, unde există pericolul eroziunii solului, arătura se face în fâșii, alternând de la un an la altul

 adâncimea arăturii depinde de sol, fiind în general de 13-15 cm pentru sâmburoase și de 15-18 cm pentru semin-țoase. Pe solurile nisipoase arătura adâncă nu este necesară

 primăvara devreme, solul arat de toamna se grăpează energic îndată ce s-a zvântat. La 1-2 săptămâni se lucrează cu cultivatorul la 10-12 cm adâncime. Succesul din anul următor se pregătește încă din toamnă.

În rândurile ce urmează vă scriu și despre ultimele pregătiri de iarnă care se încheie la sfârșitul lunii noiembrie. Dacă timpul este frumos, se pot planta sălcii sau diferiți pomi fructiferi. Dacă vremea este deja mult prea rece, trebuie acoperiți pomii mai sensibili ca să treacă cu bine peste ger. Frunzele și crenguțele uscate se adună în grămezi, se amestecă cu pământ și apoi pot fi așezate în jurul pomilor, pentru a le proteja rădăcinile. Tulpinile copacilor din livadă se acoperă cu o soluție obținută din zeamă de var, balegă de vită și sânge rămas de la tăierea animalelor sau păsărilor. Bătrânii spun că acest amestec ține iepurii departe de scoarța copacilor. Văruirea se poate face și în februarie sau chiar martie. Vă doresc spor în toate, sănătate și bucurii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *